Mă agăț de tine mamă,
de iubirea rostogolită,
stelele azvârlite de tine
luminează cămașa albastră.

Semăn ecuații,
printre cuvinte negăsite
Spăl cu lacrimi,
trupul recompus.

Inima mea,
arsă de propria neiertare,
tremură odată
cu răsăritul necuvintelor.

Mă ascund în tine,
în deșertul tău,
Port cu mine
Cactușii tăi.