901.Mediocrii dacă au o ființare disfuncțională nu pot gestiona cu inteligență aberațiile şi incoerențele, pentru a le transforma în normalități şi adecvări.

902.Artiştii, dacă ființarea lor este disfuncțională, aceasta se răsfrânge în mod nefast asupra creațiilor lor din care fac arhetip existențial şi care îşi pierd sistemul şi configurațiile, iar în spațiile lor se infiltrează profanul, deficiențele şi lipsurile.

903.Vulgul posedând o ființare disfuncțională ce îl predispune la aberații şi comportamente inadecvate, este vulnerabil la non-sensurile ce îi distrug reperele şi aşa diluate şi prost trasate.

904.Mediocrii dacă dețin o ființare funcțională, resping non-optimul, non-sensurile şi incoerențele, însă nu pot scăpa de surogate, hibrid şi pseudo-uri, pe care însă le manevrează înspre folosul lor.

905.Artiştii dacă sunt înzestrați cu o ființare funcțională, manevrează o creație de care se fixează un melanj de sincretism, eficiență, randament şi valori creaționale.

906.Când ființialul vulgului are caracteristica funcționalității, aptitudinile sale se debarasează de grosier, rudimentar şi disproporții şi se concretizează în lucruri bine făcute şi cu forme stilizate şi estetice.

907.Funcționalul acționează asupra etosului mediocrilor în sens pozitiv, proactiv şi eficient, inserându-i acele calități ce scot în evidență aptitudini bine închegate şi formate care dau valențe muncii.

908.Ființarea funcțională a mediocrilor le elimină anormalitățile, ridicolul, absurditățile şi deficiențele, însă nu poate asigura decât succesele minuscule.

909.Când funcționalul apare în viața înțelepților, aceştia dau coeziune între teorie şi practică, între interpretarea şi analiza vieții, între vocații şi potențialități şi între chibzuință şi inițiative.

910.Ȋnțelepții dacă dețin o viață funcțională, îşi securizează adaptabilitatea şi îşi cultivă o dianetică ce conferă simbioză, sincronizare şi corelare între minte-suflet-sine-corp.

911.Când în viața înțelepților se insinuează disfuncționalul, aceştia îi analizează cauzele pentru a-l elimina din existență, acordând funcționalului o funcție mai exponențială decât a beneficului şi beatificului.

912.Disfuncționalul din ființare nu se poate consolida şi nici stabiliza în viața oamenilor manevrând eficiența, competitivul, combativul şi sensurile.

913.Ignarii, inferiorii şi inadaptații sunt vulnerabili în fața disfuncționalităților pe care le percep ca vicisitudini, seisme, calamități şi furtuni existențiale.

914.Inadaptații îşi leagă ostracizarea de disfuncționalități şi vulnerabilități şi atunci când nu găsesc soluții pentru a le neutraliza, se prefigurează fatalitatea.

915.Inadaptații sunt incapabili de a se integra în mecanismele şi spațiile socialului, iar incapabilitatea lor măsoară o disfuncționalitate majoră.

916.Incultura ignarilor le consolidează o non-creație acumulând necunoaşterea, întunecimile, inferioritățile şi gregaritățile.

917.Cultura vastă, amplă şi eclectică a erudiților, le ghidează o creație sofisticată, elevată, rafinată, extrapolând şi sintetizând informațiile exponențiale.

918.Cultura are corelații, conexiuni şi coeziuni cu creația pe care o incită şi îi adaugă fațete inedite caracterizând cognoscibilul.

919.Cultura deține o forță care iluminează mentalul, viziunile, perspectivele şi libertățile şi care destramă non-forțele necunoaşterii.

920.Cultura converteşte, iar superlativele ei de natură gnostică aduc în viață sofisticarea, profunzimile şi valorile, pe care le procesează erudiția.

921.Necunoaşterea perverteşte, atrofiază calitățile şi exacerbează defectele, provocând divergențele având similarități cu dihotomiile.

922.Creația asimilând o cunoaştere vastă sondând meta-urile din metafizică, supranatural şi transcendental, pentru a le elabora şi interpreta, dobândeşte aspecte de meta-creația transcenzând limitativul ce înconjoară o creație telurică, liniară, uniformă şi de suprafață.

923.Artistul dotat în sens peiorativ cu o cunoaştere fragilă, fisurată, contradictorie şi neaprofundată, construieşte o creație căreia îi lipsesc dimensiunile cunoaşterii şi care se bazează doar pe talentul genuin al artistului.

924.Creația absorbind versatilul se desfăşoară în spațiile improvizațiilor şi ea aparține unui artist non-conformist care detestă dogmele, normele, regulile şi snobismul.

925.Creația care are o structură clădită de consecvențe, nu se debarasează de principiile elaborate de convingeri şi din această cauză are o penurie de elemente inovatoare şi o inflație de elemente non-inventive care o uzează şi o şubrezesc.

926.O creație conformistă are apetență la natural, firesc, obişnuit şi stereotipii, pe când o creație non-conformistă are înclinație înspre supranatural, nefiresc, neobişnuit şi versatil.

927.Spațiile mentale vaste, în expansiune, capătă augmentare şi multiplicare când interferează cu spațiile esoterice şi în ascensiune ale creațiilor şi din simbioza lor se naşte valoarea de natură creativă.

928.Spațiile creației se amplifică şi se augmentează când sunt infuzate cu creativitate, sincretism, animism, misticism şi inovator, căutând universalitatea şi temele planetare, siderale şi transcendentale.

929.Spațiile creației se contractă, comprimă şi micşorează la contactul cu clişeele, sterilitățile, platitudinile şi non-vocațiile şi ele sunt manevrate cu nepricepere de artiştii neofiți.

930.Spațiile creației dacă conțin elemente sacre, esoterice, universale şi animiste, se conectează la spațiile creaționale ale ființei universului, cu consistențe de infinit mic, veşnicie, perfecțiune şi desăvârşire.