-1-

Părea că toate visele plecaseră în vacanță. N-avea cine să mă consoleze. Singur cu toată logica aceasta nemiloasă. I-am dat cu flit și m-am retras departe de apele ei reci.

De undeva, a început să murmure Vocea: „Prietene, tu, străinule, prea mult iei seama la oameni sau la frunze, totuna. Le admiri întinerirea, le-ntristezi veștejirea. Uiți de miracolul din interstiții, unde nimeni nu mai e călător, unde umbrele nu mai dor.”

Am ațipit, dar nu s-au mai întors visele. Nici Vocea, în murmur sau tunet. Nu mai duram nicio consolă pentru consolare, nicio credință pentru-ncredințare. Șoaptă sau strigăt, totuna, alături de vise pierdute. Se-nvârtejea lumina într-un strigăt; aievea, amuțea dorința-n șoapte.

Priveam către noapte (eu și străinul pe care-l port). Și din noapte s-a făcut, dintr-odată, zi. Amuțise și pasărea-n zbor. Covorul roșu al răsăritului a făcut loc iertării. Iertării-n lumină. De-aici, începea altceva. Alte glasuri îmi tresăreau în suflet. N-am zis nimic. Poate că nu era nimic de zis. Doar de iubit. De iertat. Legănam între ierburi tristețea. Ca pe un prunc. Legănam tristețea până se transfigura. Lua formă de cântec. Și-atunci, am început să cânt. Alinam depărtările, le-apropiam, prin cântec, la o palmă de suflet. Și-apoi, din ce în ce mai aproape. Până le-am contopit în cântec și s-au liniștit. Cum liniștit sunt și eu. S-au întors visele din vacanță.

-2-

Din somn m-a trezit brâul de lumină. Prelungea apele visului. Și-am tresărit. Cât pentru vreo altă minune. Sau farmec uitat. Există o lege a întâlnirilor memorabile. Dar, fără un pact cu hazardul, acestea n-ar fi posibile. Toată viața nu facem decât să-mblânzim hazardul. Să ni-l apropiem ca pe un dat. Și-apoi, să ni-l însușim ca pe o lecție de viață. Uneori, blestem; alteori, bucurie. Mai totdeauna, stihie.

-3-

Întrebări și răspunsuri în oglindă. Simetrii și analogii. Și tot atâtea multiplicări în oglindă. Întunecări și limpeziri nesfârșite. Răsuflări fără număr. Aburul șters. Împăcarea cu lumea spre a putea continua șirul. Și după tine. Și după străinul din tine. Vor urma alte șiruri de vieți. Cele întrerupte vor deveni constante. Modele pentru suflete împăcate. Pentru neîmpăcări sfârșite în pace.