m-a certat nașu cristi vasile:
- bă prostule, bă boule și tot așa măsurând cu mine podeaua pe care scuipă ziariștii atunci când dumicatul se împarte!
ah! întâi mi-a explicat cum se scrie la ziar! l-am lăsat: nu știu gramatică și nici la cântar nu mă pricep cu gramajul
n-am comentat că îl prețuiesc și îl respect pentru că e om bun - știu eu asta că e om bun!
cum am luat viteză, ca să nu-i trag una în mufă, prin telefon desigur, am mers la biserică să-l întreb pe SERAPHIM - îngerul meu păzitor așa:
- frate cu aripi, ce să fac că uite m-a belit nașu!
și cum cu îngerii nu te pui, fiindcă și el mi-a zis: fraierică! m-am cărat spre siliștea unde am palatul în care țin ascunsă distanța!
de ce m-a cocoloșit nășicu?

1 ba că de ce m-am revoltat împotriva directorului bibliotecii că doar mi-a pus sala la dispoziție pentru lansare...
- hai, taci! păi era obligat să acorde spațiu: sunt membru al uniunii, și mai presus de toate , biblioteca e a orașului: (nu i-am mai spus domnului cristi că ventuza cu care pupă la cristalinu județului mă scoate din minți și că deși i-am spus și dovedit că acolo se scurg bani grei din buget - cinci feluri de gardieni și tot felul de pițipoance - jurnalul n-a avut nici măcar odată atitudine. cum dracu să ai atitudine când ai publicitate și de la centru cultural și de la toți dracii cu legitimație de conducere

2 o altă scobitoare mi-a înfipt nășicu și în legătură cu faptul că am deschis cartea cocoșaților de prin presă și că nu e frumos
mi-a fost rușine să-i spun că e de modă veche și că presa nu se face din ciubuc și că atunci când pleci în documentări dai bani pentru bilet de tren, de căruță dai bani de haleală și de prezervative ca să nu te mai duci pe capul primarilor, al popilor și al zugravilor pentru sponsorizări

3 pumni în bot mi-am luat și p-ăștia trebui să-i dau cu retur și pentru faptul că dom vasile - curcile să-i ciugulească hipopotanu - îmi taie mereu din materiale: ba că jurnal nu face și nu drege... ba că să nu scrii de ăla și de ăla (nu încep să-i număr că mă apucă nervii - aici sunt două direcții: una în care jean dumitrașcu ia la pupat toate instrumentele culturale iar cealaltă în care stau la rând ca să fie beliți cei care nu vin în grup, în gașcă! dai? ești cu noi. nu dai... ești tot cu noi dar la casierie!

4 ce mă mai oftică la nașu?
- bă sile, tu nu ești ziarist!
(mi-am adus aminte că la lansarea închisorii dom cristi a vorbit frumos despre mine cum de altfel au vorbit frumos toți invitații (eu nu prea am mai fost prezent fiindcă mă culcase la pământ atitudinea angajaților care cu bună știință și cu acordul lui sachelarie au băicotat au... refuzat să vină la pupitru la sunet și să gestioneze micile operațiuni tehnice din desfășurător) și spunea dom cristi la un moment dat că am mereu un loc la jurnal și că am făcut lucruri bune în perioada de început - păi cum să mă-ntorc bre în presă când peste tot pute a șantaj și peste tot tremuriciul e frate de cruce cu aspirina pe care o puneți în paharul politicienilor, parte din ei oameni bine pregătiți, cum să mă întorc și să stau la masă cu oamenii din administrație și mușcate cum să mă uit în ochii lor de vreme ce foarte mulți dintre ei dârdâie de scârba cu care cocoloșiți adevărul în funcție de parale! unii dintre ei, sigur că da... mai au o muscă pe căciulă și se tem. așa că unde să mă întorc? înainte, la curierul - care a fost până la un moment dat o școală de presă - mai mergea. țin minte că am fost, printre multe altele - spre oradea. se mărita fata unei cucoane de la librărie cu un campion mondial la lupte, un japonez. nunta la arad. mă pun la rând la casierie. fratele neguț stătea cu ochii pe cornelia și pe biștari. în fața mea nea fludor fotografu: unde mergi bre nea tudore? omu zice scurt: la ștefănești! și primește cu acordul lui neguț - dictator micuț 50 de lei. apar și eu, cu geanta cu aparate foto spânzurată de gât, cu o mână în care țineam o canistră de motorină și o plăcintă cu brânză luată pe datorie. îi șoptesc corneliei că merg la oradea și că mă întorc peste trei zile. - cât îi dau dom neguț - zice cornelia. sigur că dom neguț, generos, a zis: dă-i 50 de lei