astăzi mă simt utilă

lucrez la photoshop-ul de dincolo de retină

ca o fibră de plexiglas vie

tai și scanez lumea întreagă

mă alfabetizez imagistic

cresc eficiența globală a civilizației

precum scrisul tot mai rapid la tastatură

care îmi ține în frâu nervii periferici

lucrurile interesante au devenit fotografii

au uzurpat chiar și poveștile adevărate

despre amintiri adevărate

așa că nu mai contează dacă oamenii din poze

sunt de-ai mei sau doar străini și morți

profiluri fără conținut în grupurile de socializare

androizi imaginari creați prin comandă verbală

toate momentele mai bune le-am digitalizat

sunt o umbrelă deschisă fotogenic în salonul comun

printre refuzați și depersonalizați

și doar nenorocirile indicibile mai contează

în intimitate

viața e spălată de culoare ca o poză agfa

ziua de azi e focusul pe un colÈ› al pozei

restul e tulbure și mare

mă înspăimântă

amintiri care surâd gălbui

ca niște fantome surprinse când cad din copaci

vrând să treacă în regnul animal

dacă mă agăț de ele pot uita esențialul

că sunt încă vie