tâmpla mea lângă tâmpla ta, lângă timpanul meu, lângă timpanul tău
cu pulsul zbătându-se în emoția mea, care doar vrea să asculte emoția ta, care vrea să tacă precum o liniște între două măsuri, între două sistole, altfel doar falseturi asumate
și tu, și eu, avem inimi transplantate din partituri de jazz din care vin, din care pleacă, celulele albe și celulele roșii
și toate celelalte celule pe acorduri de lemn crud

așa îmi las eu capul pe tine, spre stânga, ca să te simt
așa mă primești pe umărul tău drept, ca pe un sărut
așa rămâne în urma noastră simfonia neînchipuită a două trupuri plutitoare