sunt cel mai norocos copil
- am avut doi tați și o singură îmbrățișare.
azi vă spun despre cel mai bun tată din lume.



am avut cel mai bun tată din lume,
atât de bun,
că mi-a dăruit o noapte din viața lui,
o singură dată.
nu m-a copleșit, cum fac alți tați,
cu grijă și iubire.
nu.
m-a ridicat de pe jos,
în acea unică noapte.
râdea și,
cu el,
râdeau și visele din mine.
“ai căzut din pat, blegule. hai, sus!”
m-a luat în brațe și m-a așezat în pat;
a fost singura îmbrățișare,
dar a ținut o viață.
nu cred că a fost tată mai bun decât al meu.
atât de bun că,
într-o seară,
mi-a făcut baie.
mă spăla pe cap
și mă zgâria cu unghiile
și știam că o face intenționat,
ca să intre în mine,
să-mi arate cât de mult mă iubește.
dacă nu mă spăla atunci
nici n-aș fi știut
că oamenii sunt spălați de tații lor.
a fost cel mai bun tată din lume,
pe toate le-a făcut
o singură dată.
o singură dată m-a lovit,
cu palma peste față,
iar eu,
am păstrat urma palmei
ca pe un tatuaj permanent
-vreo cinci zile pe obraz,
o viață, în suflet.
dacă nu aveam un tată atât de bun
nici n-aș fi știut
că poți purta în tine lacrima copilului,
o viață.
cel mai bun tată din lume al meu a fost!
a fost atent.
atât de atent că,
o singură dată,
a venit chiar și până la gară,
să mă vadă plecând…
și el a fost atât de bun
că a plecat, o singură dată.
ce-ți poți dori de la un tată,
altceva,
decât o singură îmbrățișare,
să te spele o singură dată,
să te lovească o singură dată,
să îți facă cu mâna o singură dată
și să plece o singură dată?
că d’aia avem pe lume un singur tată,
pentru
de câteva ori
o singură dată.
și-apoi,
oricum,
îl mai vezi
întâmplător,
pe stradă.
îl arăți cu degetul
colegilor
și spui
“uite, acela e cel mai bun tată din lume.”
și ești mândru
că ai avut
cel mai bun tată din lume,
o singură dată.