din cimitir ne potopește verdeața
într-o parte o tufă imensă de trandafiri roz,
nu mă pot abține să văd cine e acolo
apoi mi-e teamă să plec ultima
prea mult vânt, candela cu tămâie și sutana preotului
eu cu bluza mea albă nepotrivită coca-cola
plus crucea făcută cu vin pe mormânt,
colivă și candele, felinarul
vișinii și salcâmii
iasomia
stânjeneii galbeni
crinii sălbatici
macii,
coacăze și murele crude
afară spicele de orz de-un verde intens de port la mare
în curând o să stăm la masă
tata s-a transformat în strigă de noapte
sigur