Sus la decanat, Eflavia Petrovna, secretara, mi-a dat permisul de cazare, grijulie mi-a urat succes.

În stație, învălmășeală mare, troleibuzele erau ticsite cu studenți, unul lângă altul ca siletka-n conserve. Unii bucuroși și confidenți, alții nedumeriți ca niște bobocei proaspăt ieșiți din ou se țineau de bară de parcă stăteau în burta unui balaur care tocmai i-a înghițit ca să-i poată scoate pe nări ca pe niște flăcări,
să lumineze orașul.

Am ajuns, scara mai mai s-atingă capacul de canalizare. Încerc să-mi fac loc. Câțiva rânjiți, cu fețe de filozofi, stăteau în fața ușii. Unul din ei, glumețul grupului, vărul unei colegi: hai Maria, hai, nu te lăsa, împinge, văd că ți-a priit ghini Bulgaria. Atunci chiar m-am enervat, mi s-au adunat toate puterile, ridic geanta sus, fac exact cum a zis balamutul de văr mă împing cu geantă cu tot în ei. Nu se-așteptau, dați puțin pe spate: măi, măi, da ce s-a înfuriat domnișoara: față de înger, puteri di scorchii.

Cobor.
Cineva din mulțime îmi face cu mâna. Fostul coleg de clasă din sat: e grea geanta, hai să te-ajut. La ce etaj stai?
- Când ai ajuns?

Intrăm în cămin. Doamna Rodica, administratoarea căminului, coafată, aranjată, bine dispusă ca de obicei ne dă câteva instrucțiuni pe unde s-o luăm. În tot căminul mirosea încă a var, ciment, amestecate cu o veselie nemaivăzută pe la sate dar nici pe la orașe; râsete, îmbrățișări, plânsete, Lambada, Depeche Mode răsunau ca pe marele stadion din Munchen. Ajung la etajul doi, hop, pe hol Bohemia: Mașka, da di și ți-a luat atâta timp, davai, vin-o la botezat podrușka. Deschide ușa, întinde mâinile spre masa de lângă perete: alege ce-ți poftește inimioara.
- Să-mi trag suflarea.
- Cine-i flăcăul?
- Un coleg din sat.
- Drug?
- Da, un fel de drug, la învățătură, sport, da și mahalagiu.
- Student?
- Student la fizculutră.
- E, de aia îi așa zdorovii. Să-mi faci cunoștință cu el, îmi plași musculatura lui.

În cameră, șase paturi. Pe stânga un dulap pentru haine, în dreapta masa plină cu de toate ca la case mari: plăcinte, pui la cuptor, piftele, prăjituri coarne cu vișine, câteva sticle cu vin: - ăsta-i patul tău. Brusc, îmi cade elanul, nu mai am chef de studenție.
Vreau acasă.


Bohemia vine c-un braț de coronițe rămase de la un spectacol din anul întâi, sărbătorisem republicile surori. Ne-mparte la fiecare câte una, dă muzica la maxim, vrei nu vrei intră-n horă, încep dansurile.
Fiecare cu povești din vacanță, cine cu cine s-a cuplat, cine cu cine s-a decuplat. Colegele se-ndeamnă la vinișor. Vocea mamei ca o goarnă stricată îmi sună-n urechi: la o fată tânără nu-i stă bine cu paharul în mână. Ea nu știa că noi eram generatia X-șilor, meniți să schimbăm lumea. Colega mă-ndeamnă să gust negrișor de la Cahul, țuică din sfeclă albă adusă tocmai de la nordul țării. Gust din plăcintă, mă înfig la dans, să le arăt eu cum se dansează pe la noi la sud.
Paturile clădite unul peste altul într-un colț. Băieți, fete se strângeau mai ceva ca la nuntă.


Abia pe la prânz spiritele au început să miște ca niște mormoloci în baltă. Care căsca, care mai visa peripețiile din vară. M-am trezit să merg la veceu. Mare catastrofă, încă n-au ajuns cu reparația pe-acolo: of, doamne, cine o mai inventat toaletă în casă.

M-am pornit să caut pe la alte etaje ceva cât de cât demn pentru cineva care era obișnuit cu natura, cântecul păsărilor.
Pe scări mă-ntâlnesc cu Giacomo, anul cinci la pictură: privet domnișoara Maria! (cuvântul domnișoară de-abia ajunse pe la noi, era la mare fancy) Bună. Îi răspund repezit, întorc capul pe jumătate spre el și fug mai departe în jos pe scări nu de alta da mă feream de el, îi străluceau ochii ca la un drac, își lua totul dintr-o singură privire iar eu eram sălbatică din fire. Mă feream de-așa specimen, da ce nu aveam ce face. Pe de altă parte era anul cinci, știa cum să te-nvârtă cu vorba, da și cu pictura. Din anul întâi mă tot bătea la cap să mă las pictată nud, cică, nu o să-ți pară rău: vezi-ți de nevoile tale flocosule, nici măcar prin gând să-ți treacă, du-te și spală-te mai întâi pe cap, slinosule.
- Am auzit că ești colegă de cameră cu Bohemia.
- Ai auzit bine, - îi răspund de pe cealaltă scară, deja simțindu-mă în largul meu.
- Am să vă fac o vizită deseară.
- Fă-ne, doar că noi diseară mergem în centrul.
- ÃŽn centrul? Vin cu voi.
- Dacă te invităm.
- Vin și fără invitație.

Mă-ntorc în cameră. Petrecerea a început din nou. Giacomo a ajuns înaintea mea, stătea cu una agățată de gât, îl hrănea cu plăcințele. M-am prefăcut că nu-l văd. Trag geanta de sub pat și m-apuc de scotocit în ea. Credeam că doar eu îmi cunosc apucăturile, însă diavolul o trage pe colegă mai lângă el și o ia la pupat. Mă gândesc: grețos mai ești. Îmi iau prosopul, săpunul, mă duc la duș. Doar gândurile răsuflau în largul lor. Îmi zic: nu-mi pasă, e un destrăbălat, mai întâi să-și găsească un dumnezeu ...

Va urma