Sunt un tren IR, în noaptea abia lăsată,
nu m-ar deranja deloc să fac o oprire,
chiar m-am întrebat în gara Oradei
dacă în locul celui mai bun, de jos,
cumpărat primul,
din a doua cabină a vagonului meu de dormit nu te-ai urcat tu, omule, un alt tren din
aceeași companie ori societate străveche,
tu, cel care mă citești c-un interes pentru
eventualele mele gafe
când trec deseori prin Bihor,
Sătmar, Cluj, Sălaj, Maramureș
nu doar de trei, ci de treisprezece
anotimpuri mai calde
ca păsările în pasaj invers, spre Nord

Mă știi tu, domnul meu, m-ai lecturat greu
atunci când mergeam incognito, tren fantomă,
chiar dintr-o privire îmi descifrezi
un număr pe-un umăr de geam,
doar nu ne vorbim, mă ghicești
pe ascuns, mă miroși din urmă,
să nu-ți scap și să o iei de la capăt

Hai, că tu ești, cel bun și drept, mai rapid
în a mă și critica, a mă pândi,
garantat 100% Cătălin Ștefănescu,
fostul șef al Iubitei_Una, la TVR Cluj,
bărbatul tuns scurt,
cel care mă-mpinge
pentru a mă scoate de pe șine distant,
parcă ar fi de vină doar noaptea —
care pe care-n impact, sport de fiare,
numai să ajungem la sincronizare,
a ocupa aceleași șine
"așa ceva nu... se există" în presa
astăzi vândută pe bani,
ținute-s ele, cu replicile roților,
de grele traverse, să n-aibă regrete deloc

Nu-i deloc un fleac să ne-ntâlnim așa,
tu împingând, eu deraind,
dreptul la opinie s-a înfundat/ suspendat,
că așa e viața, cam rea,
o știe acum bine și
presancționata Simona
de-un tribunal londonez

Și totuși noi, două
trenuri voioase
o să alergăm în această noapte
încă o bucată de infinit,
până la impact

După Zenon chiar nu ne ajungem vreodată,
tu, Ahile,
eu... plecat mai încet,
broască țestoasă,
încă împreună un timp în noaptea
de august când iese Neptunul la țărm cosmic
și dă cu trident în stânci după huliganii
patului său de alge plin de sirene pontice

Și ce salt mortal
acrobatic,
cu garnituri suspendate
prin noapte, tu de un timp
încă prefăcut dispărut
rămâi într-o adăstare

Iar eu... pe cale
de-a mă dispersa
aruncat
ca la circ într-o
plasă,
iscusit confecționată
de tine, mări Cătăline,
-n marea ta ifailibilă artă,
chef imens de alungat neaveniții
ca mine, dintr-o cursă feroviară
pe șleau