purtam haine cu mucegai pe dos
mirosea totuși a primăvară
pielea mea se acomodase, răspundea cu aburi calzi
din trupul meu de gogoașă pripită

și știu prea bine că
oasele mele încă vii sunt doar o piesă de puzzle din
sistemul locomotor al întregii speciei
că inima și vasele mele de sânge
și tot ce sunt, cu sistemul nervos cu tot
cu creierul meu la care țin și cred că este încă al meu
sunt doar șuruburi din întregul mecanism
cu oameni albi, negri, maronii, galbeni
buni și răi
fiecare important, fiecare util

uite, vezi steaua aceea care își despletește razele
indecent și frumos?
ea strălucește pentru noi toți
precum și ochii mei văd lumea noastră a tuturor
și răspândim lumina împreună
ba peste noapte, ba peste zi