La o cafea cu un vulpoi, în zilele de miercuri și joi... Cel mai mult discutăm despre vise, întâlniri și pictură…Tu știi foarte bine de acum să-ţi faci ordine-n ograda de pe pânza ta până când privirea personajelor se limpezește și fundalul se liniștește… Nu te lăsa ispitit de zgomote… Sunetul și culoarea bucură sufletul în liniște… Liniștea de la marginea Infinitului o găsești în sufletul tău dimineața, foarte devreme…

Vin veștile bune din toate părţile
La început ni se par proaste
Despicând firul în patru
Vedem că ne-am păcălit...

O clipă lungă-mi cade din creier în izvorul din inimă. O mie și una de cerculețe se tot lărgesc în căutarea atingerii de Țărmul Înalt pe care un copil aleargă să înalțe un zmeu pictat cu un Inorog Alb pe fundal Albastru luni, Galben marți și Roșu miercuri... și tot așa-n cercuri, cercuri...
Mă trezisem să-ți spun că anul acesta-i Anul Matematicarului fiind suma cuburilor cifrelor 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9. Opt cuburi naturale, consecutive.... Mă uit la afișajul electronic al ceasului cu cuc și-mi arată ora lui Pitagora 3:45... Mi-a scăpat ora 3:14, ora preferată a lui Yannelis-Alexis Pipirig. Ora lui Pi și ora lui PItagora se aud dialogând în Agora... Între ele, clipele lungi zboară cu bucurie și cu dragoste prin Pescărie...Ia-mă și pe mine pe scuterul tău zburător prin RodadoR... Amănunte găsești pe pagina mea de azi…

Stelele căzătoare, care sunt mai norocoase/ Cad la mine pe plajă sau în mare.../ Dintr-o astfel de stea a ieşit Fata Mării,/ Valurile furtunii au scos-o pe plajă/ De unde, împreună cu Dorra, a intrat la noi în casă… Fără nici o exagerare… Conferința de Puncte Fixe cu Afixe Picturale, Poetice și Logaritmice e momentul în care am botezat Mantisa, Farul Japonez și tot Raftul lui Picasso… Să nu rămână nimic nesfințit și fără un nume de apelare…

Nereidele mele, echipajul lor se tot îmbogăţeşte. La început au fost 4, apoi 7. Acum sunt 77. La început le ştiam după nume. Acum le știu după poreclă… Vulpița, Barosana, Năzdrăvana, Cuconița, Cornelița, Ița-Fița, Alunița, Foc și Pară, Coculeț, Păr-Creț, Muta, Luduța…

O tăcere se ia după mine
Gândul ajunsese departe-ntr-o parte
Cu vise deşarte, unele le ştii şi tu
Pe cele mai multe, nu
Tocmai de aceea-ţi zic să le ştii
Să le ai în grija ta, a lui Ioan şi-a lui Vasile
În casa nouă de la Pescărie…

Remmy, papagalul lui Yannelis-Alexis Pipirig
Mi s-a urcat în cap
Îi place lui să facă blat cu ispitele
Eu îi dau frâu liber
Ştie el ce face
Altfel l-ar fi mâncat pisicile…

Scara lui Geo, cu calameo

Fiecare treaptă de pe Scara lui Geo este cu ferestre spre Infinit. Scara aceasta este precum Scara Vaporului, precum Coada Cometei sau, dacă vrei tu, precum Coada Zmeului… Dintr-o mie şi unu de pescăruşi, singurul care m-a ales pe mine de prieten este Pescărușul de la Pescărie. Gânduri, de pe Stradela Vântului și de la Pescărie, de acum sau de altădată, în vie, cu pictură și poezie, să fie!...

https://en.calameo.com/read/004605841a5b52ce14ef9
Fratii Petreus http://en.calameo.com/books/004881895cc9ff68376d6
colaje marinărești (în care apar Dorra, Dorruța și Ponna)
http://en.calameo.com/read/00107378752a6f11be7d3
în așteptarea lui Alexis (cu Ponna pe coperta finală)
http://en.calameo.com/read/004605841a5b52ce14ef9
Cântecul Peninsulei (Cu Stradela Vântului pe copertă)
http://en.calameo.com/read/000077333ac34a007c793

Din pumnul de perle, iau o mărgea de sticlă și-i dau drumul pe pavajul care duce până la scara cu ferestre deschise spre Jumătăți Inegale de Infinit... Bila se rostogoleşte pe portativ căutând un motiv să se oprească într-un tiv cu iubire şi fericire. Alex is The best. Se știe aceasta de când era-n Brest. Drumul cel bun este drumul pe care omul se simte bine cu sine și cu celălalt…

Începusem să joc “Șah cu Hazardul” când credeam că-i prea multă Ordine în viața mea. După o vreme, “Doamna mea” pe care o alintam cu pseudonimul “Doamna Singurătate” sau “Singurătatea mea” și-a dat pălăria pe spate și cu mâinile în șolduri mi-a spus: Bărbate! Ai grijă ce faci! Înțeleg Hazardu-n lume, dar nu în grădina mea. În jurul Hazardului se strâng prea multe buruieni și-mi sufocă florile…

Multe ne rămân nespuse/ Tocmai de aceea lăsăm Tympului loc pentru rodul de iubire/ Sămânţă de nemurire... Multe urări vin din ecou/ Cele de Anul Nou ţin până de Sfântul Ioan/ Sfântul semănător de clipe lungi/ Care ţin un an, doi, trei, sau mai mulţi/ Fiecare sămânţă după cum cade-n pilda semănătorului/ Şi după rodnicia ogorului…

La începutul anului seminţele gândurilor pe care le purtăm în inimă încolţesc, iar cele din mintea noastră fac flori. Cel puţin, prietenii mei, de Sfântul Vasile, trec pe la mine şi-i sărbătorim şi pe Vasile şi pe Ioan şi pe Eminescu şi pe Gabriel, născut pe 17 ianuarie. Urările de La mulţi ani! sunt bune în fiecare zi, pentru că zilnic începem o viaţă nouă... Dacă se învecheşte, rugineşte... aşa zicea tata...

Constanța, Miercuri, 3 Ianuarie, 2024