- Ce este vameșul ne amintim din pilda vameșului și fariseului;
- Pilda lui Zaheu ne arată că cel care Îl întâlnește pe Hristos are parte de o întâlnire care copleșește, pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este prin definiție un fenomen saturat care umple, prin prezența Sa, instant, întreaga existență;
- Faptul că Domnul i se adresează unui om stigmatizat de semenii săi, pune în lumină caracterul universal al mesajului creștin;
- Modul în care dialoghează Zaheu cu Hristos este un model pentru aceia care doresc să se spovedească. Aici ne sunt expuse etapele și condițiile Tainei Spovedaniei: sinceritatea, curajul de a îți recunoaște greșelile, asumarea acestora și dorința de îndreptare prin renunțarea în a persista la ceea ce le produce, la cauza păcatului;
- Această pericopă evanghelică se distinge prin curiozitatea manifestată de Zaheu, aceea de a-L întâlni pe Domnul. Deoarece, din curiozitate, spre exemplu, unii au descoperit America ori au ajuns pe Lună, au trimis sateliți artificiali în jurul pământului ori au ajuns să cerceteze planeta Marte și sistemul solar. Alții, tot din curiozitate, dar și dintr-o dorință de mărire nemeritată, ascultă pe la uși și pe la porți. Informatori, trădători și lași, care confundă funcțiile administrative cu valorile morale ale umanității. Care nu realizează că, prin ceea ce fac, devin modele negative pentru urmașii lor, și că, astfel, prin faptele lor, construiesc lumea de mâine în cel mai vulgar și inoportun mod;
- Urmând modelul lui Zaheu, care s-a urcat în sicomor pentru a Îl vedea pe Hristos, înțelegem că ceea ce înseamnă vederea lui Hristos este o scară care înalță sufletul omului spre Dumnezeu prin cele ce acesta a adunat în această viață, pe acest pământ, în această lume. O scară către cer pe care, cu fiece treaptă urcată, trebuie, ca cel care a ales această cale a înălțării, să descopere că tot ceea ce a adunat pentru trupul său pieritor, i s-a dăruit tocmai ca să poată aduna, de fapt, cu scopul de a dărui la rândul său, pentru a aduna și mai mult, pentru suflet însă și nu pentru trup. De fapt, pentru propria îndumnezeire și prin el îndumnezeirea semenilor săi;
- Iertarea dumnezeiască, spre deosebire de iertarea lumii care se realizează potrivit unui cod de legi seculare care îi relevă caracterele temporal și temporar, este atotcuprinzătoare și, prin urmare, veșnică.
Acesta este motivul pentru care Zaheu își dorea, era curios să Îl întâlnească pe Hristos. Își dorea să fie iertat astfel încât, conștientizând în firea sa pământească darul iertării, să nu mai păcătuiască niciodată. În nici un fel. Nici față de valorile acestei lumii, nici față de dimensiunile celeste ale dumnezeirii. Își dorea mântuirea. Acesta este motivul pentru care fiecare dintre noi trebuie să conștientizăm că este necesar ca, în sufletul nostru, să fim și noi, atât pe cât putem, asemenea lui Zaheu. Adică, să nu confundăm pe cei pe care îi slujim cu aceia pe care ne-au oferit posibilitatea de a sluji. Frământările lui Zaheu reprezintă un model de a gândi și a trăi ca ucenic al lui Hristos.