pastila care ne convine nouă nu mai conține niciun miligram de identitate și asta-i bine

ne posomorâm atunci când realitatea ne vine izbitor de real (plastic un fel de pleonasm admis) drept în față ca pumnul pe care l-am primit în nas în curtea școlii de la colega de clasă printr-a-doua de mi-au dat lacrimile oricât aș fi vrut să mă abțin apoi din obișnuința vremurilor neuitate de pe când purtam scutece am început să plâng și să ameninț las că te zic eu la doamna

că așa-i cam pentru toți ne place sinceritatea dar numai până când ceilalți sunt sinceri cu noi

așa că numai bună pastila asta care odată ce o înghițim nici cei de acasă nu ne mai recunosc

și totul a pornit dintr-o întâmplare încă de pe vremea când numerele de telefon se formau învârtind discul ăla cu găuri

alo, vorbiți...

vorbește tu și spune-i că ești eu că eu ies un pic

atât a fost nevoie

acum în era digitală lasă primărelul secretarei misiune să posteze replicile și secretara cu lucrare de licență cumpărată de pe net pune și ea o replică concepută de un program dibaci

asta-i pastila

că decât să ne vadă lumea în identitate mai bine să nu mai știm nici noi cine spune în locul nostru

că doar nu e chestiune de a sta în ring și nici ajutor social nu se primește așa că o clonă cu temei e mai bună decât orice realitate

pentru reacții adverse se recomandă antiacide și unora laxative

preventiv