Varianta pesimistă

Zările-s aspre și curbe,
Nu-i decorul ideal;
A venit toamna în urbe,
Din tărâmul boreal.

Vântul bate, crengi încurcă,
Nu sunt strune de vioară;
În văzduh, ca la poruncă,
Fâlfâie subit o cioară.

Croncănitu-i scurt îmi trece
Prin auz ca un fior;
Vremea încă nu e rece,
Dar aspectul e minor...

Ziua scade, noaptea crește –
Se cunoaște poezia;
Dorm mai mult, dar îmi sporește
Iarăși claustrofobia.

Soarele blazat oferă
Niște raze într-o doară;
Uite, asta mă disperă...
Cât mai e până la vară?


Varianta optimistă

După vara călduroasă
E iar toamnă în oraș;
A venit așa, sfioasă,
Scumpă ca un fluturaș.

Delicat ea ne pictează
Străzile-n nuanțe noi
Și în liniștea de-amiază
Se aude-un pițigoi.

Vântul drăgălaș adie
Printre frunze colorate
Și le face să ne-mbie
Cu sonate minunate.

Soarele e blând, e tandru;
La ferestre înflorite,
Proaspăt ca un copilandru
Cerne raze aurite.

Ziua scade, noaptea crește,
Se-nfiripă poezia;
Parc-am fi într-o poveste
Și-mi sporește fantezia.

Plin mi-e sufletul de toamnă –
Este ca un colÈ› de rai;
Bun venit, stimată doamnă!
Pe la noi te rog să stai.

Septembrie 2023