- să mori este plictisitor, spuse în timp ce își îndepărta ceva de pe haine. și era un costum nou, continuă. normal că era nou, că doar nu era să mă îngroape în cine știe ce sărăcie de haine. vă zic eu... făcu o piruetă uitându-se la fiecare, e plictisitor de moarte. ha!ha! ce ironie, ce expresie! hai că vă las, mai spuse. își trecu mâna prin păr, în timp ce trecu prin dreptul unei oglinzi. se opri doar o clipă: - băi, ce chestie, e adevărat, nu te vezi! apoi ieși din cameră.

de atunci nimeni n-a mai vrut bilete la spectacolul morții. și pe bună dreptate, cine ar vrea să trăiască o plictiseală eternă?