1.

pe afișul cu lansarea de carte necunoscuții
îmi desenaseră mustață de muschetar și bărbiță de țap
mă gîndeam ca așa semăn cu monte cristo cu george custer cu faraday
cineva ieșit la o pauză de țigară mă consola îmi spunea bine că n-au scris porcării
nu mi-ar fi picat bine să văd scris
poezia e moartă poeții s-au adunat la pomană
sau poeții buni sunt pe lumea ailaltă în lumea asta sunt doar hipsteri bețivi

aproape femeile își umezeau arătătorul cu buzele și întorceau cîte-o pagină
de parcă nepricepute-ar fi încercat să-mi desfacă nasturii de la cămașă cu dinții
o actriță aproape beată cu părul cîrlionțat ca iedera carnivoră
îmi cerea îm batjocură un autograf pe sîn și pe fesa dreaptă a iubitului arheolog
îmi spunea c-a bătut pariu pe o bere
i-am răspuns că nu pot mi-e frică să nu mor subit
ca lordul carnavaron blestemat de-o mumie

și-acum mai văd pe vreun stîlp din oraș afișe îngălbenite cu lansarea de carte
de parcă stîlpii orașului ar fi ultima apariție print a unui ziar unde oamenii politici și de cultură locali îl regretă etern pe tatăl andreei marin

*

duminică ne vom strînge la cor și vom cînta la sărbătoarea familiei
unii vor sta în fața altarului în piept vor avea insigne cu numărul anilor de căsătorie
bărbații vor pipăi pe ascuns hotărîri de divorț în timp ce caută prin buzunare bancnote mari pentru colectă
femeile își vor farda vînătăile cu vin de împărtășanie
se vor abține să nu lăcrimeze cînd preotul le va spune curaj de dragul copiilor asta e crucea voastră și alte gogoși
eu o să mă jur că nu voi mai crede în cei fericiți împreună
chiar și cristosul cînd a predicat fericirile n-a scos o vorbă despre fericirea în doi

*

mă gîndesc la viețile mele ca la investiții dezastruoase în bursa de suflete
la ce intuiție am avut și cîți bani mi-au trecut prin mînă aș fi salvat fabrica de țigarete carpați aș fi ales doar o linie pentru produse de lux
aș fi uscat tutunul așa cum usca bunică-miu carnea de porc în cuptorul pentru forjat
l-aș fi rulat în toate hîrtiile pe care am scris poeme închipuiți-vă cum s-ar bate
cei mai înrăiți fumători să pună mîna pe cea mai bună parte din mine fără filtru și fără arome

sau aș fi cumpărat fabrica de steaguri brăila
aÈ™ fi produs numai steaguri din piele de om
pe care calendarele ar fi fost obligate să le înalțe
în locul crucilor negre sau roșii

2.

domnu’ pal da se poate așa? de ce nu ne-ați adus și nouă o carte
se alinta asistenta mai tînără apoi ne lua sînge pentru glicemie
chiar așa o îngîna asistenta bătrînă
de ce nu ați zis că sunteți poet
ca să știm ce să trecem la rubrica ocupație
norocul nostru că v-am văzut la televiziunea locală data viitoare să ne faceți cadou
cartea aia scrisă în braille
eu mă uitam rușinat cînd la botoșeii de unică folosință cînd la bărbatul cu negru sub unghii de lîngă mine îmi închipuiam că-i fan cristi popescu
cel mai mare specialist de strîns negru sub unghii
preț de o clipă mi-am spus că moartea nu doare
pentru că moartea e scurtă ca un cazier care atestă că solicitantul n-a săvîrșit fapte de natură
să fie trecut în vreun calendar
moartea nu doare ci faptul că lumea
o să-și vadă mai departe de treabă și tu nu vei ști
dacă există și alte forme de viață în univers
dacă e posibilă călătoria în timp
apoi bărbatul cu negru sub unghii a mormăit:
s-au furat o grămadă de păpușoi la noi la cordun
și totul a revenit la normal:
aparatele piuiau ca niște pui de egretă înfometați
pungile vidate se umpleau cu sînge
bonurile de masă foșneau ca trifoiul sub coasă

*
era încă una din zilele alea cînd
te trezești plin de draci și dacă te uiți în oglindă
poți vedea dracii cum mișună pe sub piele ca niște nanoroboți
sătul de chipul acesta care aduce a sean penn și a bregovic
mă spălam apăsat de parcă-aș fi vrut să șterg un desen de parcă-aș fi vrut să scap de rahatul unui shar pei în care-am călcat din greșeală
să-l dau pe dumnezeu cu capul de toți pereții
pentru că dis-de-dimineață te scoate din casă fără nicio direcție așa cum proprietarii de animale de companie își lasă potăile
să se cace pe unde apucă

înghesuit în mașina cu pelerini care mergeau la cuvioasă
priveam apăsat ploaia de-afară mă întrebam
oare ce-ar vedea ploaia în ochii mei dacă ochii sunt oglinda sufletului
motorul s-a poticnit la o trecere de cale ferată
de cînd eram copil poticnelile astea mă făceau
involuntar să-mi mușc limba
îmi închipuiam că ne-a lovit trenul că am murit
dar trăim cu trupuri de suflet(pe atunci îmi spuneam că și sufletele
au un fel de trup altfel n-ar ști că-s în iad ori în rai)

m-am întrebat: domnu’ pal
spre ce dracu te-ndrepți? ce mă-ta faci în viața ce ți-a rămas dacă n-ai reușit să-ți împlinești visul de-a avea un job bine plătit
la un studio de dublare a filmelor unde să fii vocea lui conan barbarul sau optimus prime
ca să-mi ridic moralul m-am gîndit la alții care-au ales mai rău: un avocat în floarea vîrstei cu pretenții europene și suv de lux
care a mușcat mîna celui ce l-a făcut mare și-acum a ajuns scursura orașului
o japonică întoarsă în țară care și-a găsit mantra
în publicat cărți de lux
mă încurajez bătrîne n-ai ajuns chiar așa rău cum crezi
cînd ești un nimeni căderile tale nu se aud

mă trezesc speriat mă uit în stînga și-n dreapta
poate m-a văzut cineva cum vorbesc singur
numai asta ar mai lipsi medicii de la militar să răcnească
gradat
în armată nu se vorbește de unul singur
mă gîndesc la toți cei despre care spunem că vor trăi veșnic
dacă-i purtăm în inima noastră
în fond viața-i o legendă cu indri:
cei vii se tînguie după cei ce-au plecat să lucreze pămîntul

plătesc panicat apoi cobor
ploaia mă izbește în piept urlu la cer
de ce dai bă de ce dai
apoi mă reped la gîtul lui dumnezeu
ca puiu faranga la gîtul lui madeleine

*

noaptea cînd nu dansez cu propria umbră-ca un cocor japonez-
dansul împerecherii
stau de vorbă cu benedict- strîngătorul profesionist de chiștoace
îl cheamă vasile sau gheorghe dar i-am spus benedict pentru că dimineața chipul lui seamănă cu ouăle benedict
îmi arată strînsura pe ziua de azi: o brichetă
o monedă de-un pound și chiștoace pentru două zile îmi spune că n-a fost tot timpul sărac
a avut locul lui în societate ca profesor de sport
a dus-o bine-n cantonamente dar sticla i-a mîncat oasele
în handbal îți trebuie mîini sigure gîngăvea
dar ce să-i faci din cînd în cînd mai stă și dumnezeu toată ziua cu nasul în bong și-atunci ți se întîmplă căcaturi
ascultă la mine îmi zice rîzînd
de mă țineam de viață puteam să mă fut acu cu rihanna
stivuiește resturile de țigări cum bibliotecarul cărțile rare
apo fredonează ușor
i found chiștoace in a hopeless place
i found chiștoace in a hopeless place

3.

uneori
cînd sunt la pămînt
mă gîndesc la viața mea ca la rupia dată brahmanului
să mă înmormînteze
alteori
cînd sunt fericit
viața mea îmi pare o vacă de coada căreia
se-agață suflete să treacă un fluviu de foc

oricum aÈ™ fi
visul meu preferat cu ochii deschiși
e că dau ortul popii subit
spînzurat de soare ca de o lustră
ori călcat de charon cînd trece cu interregio

și asta se-întîmplă într-o zi memorabilă
de anul nou ori la ziua mea de naștere
apoi minune: komartin și vlasie
se bat să-mi editeze opera magna
cititorii citesc cu alți ochi tot ce am scris
femeile ridică din umeri poezia nu ține de foame

eu caut chiștoace pe la porțile cerului
și fac pe prostul că nu înțeleg
de ce cît timp ești în viață
nimeni nu are habar că exiști
iar cînd nu mai ești
tot ce-ai scris capătă o așa importanță
de parcă moartea e juriul care te premiază
pentru debut


[dacă n-ar fi burdușit cu litiu și lorazepam
taică-miu ar începe să rîdă cu așa poftă
că vibrația vocii i-ar scoate puțin cîte puțin
din palme cristosului cuiele
și-acesta doborît de artrită
l-ar întreba de ce rîzi

ar rîde cînd ar afla că am luat-o pe urmele lui
ca hansel și gretel pe urmele căsuței de pîine
(și în orașul acesta e o casă a pîinii
unde angajații ciupesc din gramajul
salamului și pîinii săracilor
ei spun că sunt firmituri pentru drumul spre casă)
din propria țeastă ar face un c.a.p fruntaș la producție
ar merge țanțoș pe stradă
și-ar da la toți de băut că n-a trăit degeaba
și că așchia nu sare de departe de trunchi

apoi aghezmuit bine
ar încerca să-mi afle adresa
cerîndu-le oamenilor ca diogene
să-i spună ce-ar putea face
să ia antena de cameră și să mă croaiască
pentru volumul mea de debut
ori de ochii lumii să mă întrebe
tăticule
chiar așa rău ați dus-o cu mine?]