Durere intru tacere.
Mantuire prin absenta: am primit-o cand nu eram atenti. In general, lucrurile se petrec in alta parte, noi inca mai asteptam sa se intample ceva. Timpul seaca, lasand in urma sa o dara fumurie de praf. Constiinta s-a prostituat de foame.Vorbele au inmormantat caracterul, iar omizile au napadit din toate partile speranta. Muzele ametite de substante euforizante fac fata din ce in ce mai greu depresiei in care se zbat. Nisipurile miscatoare sunt la moda. Gandurile ratacesc printr-o mlastina fetida, fara a gasi puterea sa mai leviteze.Dumnezeu a plecat intr-un concediu lung sau a completat o cerere de emigrare.

STAI!Poate nu. Dar trebuie sa cautam. Unde e? Poate in planta care-i serveste de sprijin alpinistului infrigurat. Poate in cei cativa milimetri care il separa pe pieton de camion, in ceata. Poate in salele dromaderului ce poarta calatorul innebunit de sete catre apa. Poate in patura din blana de urs polar ce-l inveleste pe bebelusul lapon.Poate in steaua ce-l ghideaza peste ape pe indraznetul corabier.Poate in decoratia de care se turteste glontul tras de inamic spre pieptul soldatului. Poate in radacina suculenta a tufisurilor din pustiul australian. Poate in instinctul matern al gorilei care creste puiul de om. Poate in ajutoarele parasutate in jungla unor copii. Poate in sufletul calugaritei albaneze ce lupta cu lepra in India. Poate in rugina din proiectilul care s-a decis sa nu explodeze cand a fost calcat. Poate in bivolul ce-l scoate pe neputincios din rau. Poate in pedala de frana calcata la timp a unei masini oarecare.Poate in ochii iubitei mele.Poate in ochii iubitului tau.In mine.In tine.In ceilalti.
Poate.