agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-28 | [This text should be read in romana] | Astăzi, o zi pe jumătate în întuneric, un transformator defect ce mi-a lăsat ziua fără dar și fără putința de a comunica. Și alături, departe, într-o încercare de a-mi dărui fire de suflet, mi-au fost oameni pe care îi voi păstra în anii ce vin într-o amintire și o permanență a vieții. Maria eu te simt veghe și suflet rar, tu mă scrii în fire de toamnă și mă apropii de văzduh precum florile de roze abia înflorite într-o botanică. M-ai căutat într-o zi când abia lăsasem un petec de albastru, atât, în urma mea, ca un fel de eroare a zilelor sau a oamenilor. Și m-ai păstrat, fiindcă, pe una dintre coline, eu însămi am poposit ca într-o mânăstire. Acolo, Maria, pelegrinajul nostru printre liniștea bisericilor și zbuciumul oamenilor va fi mereu una din taine. Într-o zi poate am cuvântat mai mult decât pietrele tăcerilor, și rău mi-a părut. Însă acestea ne vor fi clipele-amintiri și regăsiri. Mulțam, Măriuca, pentru creație și pentru dăruire. Doru, tu mă vezi împrăștiind lumină printre suflete, cum scriu aparițiile în versuri în doar câteva minute, ca o corăbioară plutind pe ape line, iar dacă cerul azi a fost o sărbătoare, este și pentru că tu ai făcut să îmi fie astfel. Acea compoziție fotografică în nuanțe definitorii mie îmi lasă amprente peste ani. Mulțumesc. Magdalena, dacă ceea ce rămâne în tine după ce mă citești nu are gustul verde amar, și dacă după toamnă eu venind tu te poți bucura răsărind dinspre est, precum palmele florilor, atunci rostul meu se adeverește. Mulțumesc, ești suflet rar. Raul, din beția aburilor ce îi înalță marea la răsărit, tu risipești iluziile și îți amintești de sufletele plutind. Îți mulțumesc fiindcă nu ai uitat mările promise. Mihaela, de eu mi-s generoasă în toamnă crescând copii, bărbați, apariții, atunci ceea ce poezia încastelează în tine nu este nisip, ci mărgăritar, căci eu mi te citesc la lumina sidefie a lunii, atunci când liricul vibrează autentic. Mulțumesc pentru cât de frumos mă primești în anii mei. Daniel, în cântecul cuvintelor tale nu aș mai adormi vreodată, l-aș asculta secunde la rând, jumătate înaltă precum cedrii, l-aș răsuci în arabescuri la poalele ruginii acum ale colinelor spre care îmi îndreptam privirea în august, când Ela era doar o trecătoare fugară și timidă, încântată de noi descoperiri de suflet, așa disonant și consonant cu lacrimile ploilor necăzute. Pianul la care pot cânta mă lasă mereu încovoiată ca o danaidă, mereu ultima. Sfârșitul gamei să nu mă cuprindă decât înspre dimineți dantelate în vanilie și trandafir azuriu. Mulțumesc pentru darul de cuvinte-suflet, rar și neprețuit. Și pentru numele învăluite în vers, rimele mereu mi-au fost dragoste întâi. Elioară, tu nu vei uita nicicând prima ta intrare în casa albastru-nisipie, pe vremea când apa de trandafiri boteza sandalele albe și făceam pact cu azalee rispind lalele, iar apele se rupeau dând naștere copilului, noi ursitoare în vers fiindu-i. Și nici eu nu voi putea uita, sunt amprente definitive. Mulțumesc pentru cum îmi privești mereu nuanțele de albastru, înalt și adânc, precum firea-mi. Adriene, când voi cumpăra crizanteme îmi voi aminti de o mamă, când voi vedea o sculptură, îmi voi aminti de un înger de ceramică, iar când voi scrie despre prietenie, desigur fotografia ta îmi va aminti ce înseamnă aceasta. Eu, simpla Ela, aici, fără divan și fără fotoliu, mereu introspectă, privind inevitabil însă spre celălalt. Mulțumesc pentru că mă percepi în aceste dimensiuni inseparabile. Codrina, clepsidra versurilor adunate de tine în suflet și rescrise într-o curgere abia temporalizabilă, ca și cum numai învârtind spirale de sens poți intui pașii mei interiori, m-a făcut să reflectez câteva secunde la cum îmi citești sufletul dincolo de poeme. Îți mulțumesc, vei fi unul din lectorii mei îndrăgiți mereu. Narcisa, de ai putut intra în această poveste fără cuvinte, simțind flacăra, mistuirea, freamătul, neliniștea, cât și calmul și limpezimea, temeinicia și lumina clară, atunci cunoști esențele mele, în toate nuanțele lor. Mulțumesc, culoarea mea azi a fost non-culoare: albul. Bodogănel, eu frumoasa domnului Luca, îmi amintesc și îmi voi aminti cu drag de contrele tale, oricum ar fi, chiar dacă uneori am mai boscorodit și eu pe alocuri la plaiurile cu boi, însă știi, știi foarte bine că răcit nu înseamnă rătăcit, și că bodogănitor este uneori și un cocor. Indigo. Mulțumesc pentru nuanțele tale și pentru cum îmi înveselești de multe ori diminețile. Linea, tu m-ai învățat să iubesc griul, iar asta înseamnă că pot iubi amestecul variabil de culori fundamentale, de culori din mine, din stările mele esențiale, într-o picturală imagine de sine pe care numai la tine în poeme-imagini mi-am putut-o reflecta uneori, ca și cum, acolo unde cuvintele tac, numai culorile pot grăi. Îți mulțumesc pentru prietenia ta de suflet și pentru măiestria cu care îmi desăvârșești portretul. Nea Genu, pe când eram violet, și mă dureau dorurile, matale m-ai încondeiat de vreo două ori, și eu, copilă cam necăjită, m-am îmbufnat pe epigrame, în loc să mă bucur de ele ca de artificiile de sărbători. Ei, bine, azi am stat 6 ore pe întuneric, și nu pe site, că nu aveam nici cum a-l accesa, ci aici, la masă, în casă, de propria aniversare. Ei, da, ăsta da subiect de epigramare. Revino, nea Genule, eu mi-am revenit. Promit. Nu mă mai supăr, frate! Nancy, am zâmbit. Azi am zâmbit puțin. Dar rămân nostalgică și veselă, și melancolică, și pe jumătate înțeleaptă, și voi râde, și voi dărui acolo unde voi simți, întotdeauna, cui și ce voi simți că merită a primi. Nancy, compoziția ta fotografică, chipul meu de la Eliad așternut pe un cer violet al Bucureștiului, m-a făcut astăzi să mă privesc cu atenție nu în oglindă, ci în sufletul celor ce mă privesc cu adevărat. Iar acest lucru este admirabil la tine, fiindcă ai știut să surprinzi un moment esențial din celălalt, de astă dată eu. --- Gratitudinea mea și tuturor celor care astăzi mi-au fost dar de cuvinte și suflet prin urările lor așternute acolo unde numai Decembrie poate să deschidă prin cuvinte neprețuite porți Poeziei: Victor, Ina, Nicole, Maria Bălan, Maria Tirenescu, Taisia, Alexandru, Vladimir, Daniela, Mariana, Ion Diviza, Calimero, Thais, Corneliu, Dalba, Anda, Cristian, Elena, Florian, Nicoleta, Măduca, Marius, Robert, Radu Ela, acum în lumină, 27-28 septembrie 2005 |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy