uneori bărbatul meu se închide în turn
de-acolo îmi ninge câteodată și-mi plouă
de-acolo se despică timpul și pornesc toamnele ca niște soli înjunghiați pe la spate

eu îi fac semne din gândurile mele albe
îi aduc norocul aproape
îi desenez o noapte cu boltă în somn

aud cum el mă compune pe ascuns din nu știu ce

în jurul nostru zidurile se nasc unul din celălalt ca niște mamifere înspăimântate
le hrănim singurătățile și le ducem umbra cu noi prin toate viețile ce ni s-au dat

aici carnea mea a înlocuit teama
dorințele ne aprind suprafețele
ne mulțumim și cu atât
dar știm bine că undeva continuăm să ne fim teferi în toate culorile începutului