mărturisesc
dintotdeauna am vrut să apăs pedala în podea și să închid ochii
un far isteric să mă înalțe peste bordură
să nu mă mai împiedic de nimic.

ultimul kilometru îl cad spre ziua tuturor sfinților

îmi închipui că sunt toreadorul de cretă
înfruntând linia albă continuă și claxoanele sfâșietoare ale morții
e prea lungă mirarea de după. trebuie să-ți spun adevărul. e definitivă noaptea aceasta. și stearpă.