asteapta-ma cand soarele apune peste zi -

am pasit impreuna peste treptele tacerii
iar filele ingreunate ale timpului
partas al mesei noastre
le-am petrecut spre adormire...

singurul cuvant era buchia
intr-unul armonios crez al nefiintei

asteapta-ma cand soarele apune peste zi -
fiinta si nefiinta intr-unul
acelasi...

aceeasi inelara bestie in cautare de sine pierdut
printre tine - carnagiu sfintit cu lacrimi
stafidite cu un sarut de smoala...

aceeasi circulara betie intre culmi necucerite
sarutand poalele existentei
de dincolo

asteapta-ma cand soarele -
elementul mitic aducator de lumina
va inceta a-mi dezveli mitul in fata ogradei despletite
si...
va apune peste zi.