Uneori viața te aduce în acele situații pe care le numim jenante. Cam cum e atunci cînd îmbraci tricoul pe dos sau cobori la o stație greșită, sau confunzi din greșeală pe cineva cu o persoană cunoscută. Probabil că nu există legi care să guverneze jenantul. Vine din neant și se întoarce în neant. Voi încerca să nu fiu nici dramatic și nici absurd. Jenantă este însă situația care s-a profilat acum în locul acesta. Și mă refer la numirea Silviei Caloianu ca editor. Personal cred că ar fi fost mult mai bine pentru oricine ca lucrul acesta să nu se întîmple, cu siguranță mai bine pentru ea. Dar așa cum spuneam (profetic) într-un comentariu pe care îl făceam ieri sub un text al meu, alea jachta est. Din momentul acesta Rubiconul a fost trecut și probabil e unul din momentele acelea în care istoria ia întorsături ciudate precum crengile unui stejar. Situația e jenantă pentru că Silvia Caloianu e bună poate la multe lucruri dar nu ca editor. Abia mi-am stăpînit un hohot de rîs. E hilar. Dacă pînă acum poezie.ro se chinuia spasmodic în mlaștina mediocrității de acum lucurile devin ridicole. Și asta pe lîngă faptul că Silvia Caloianu nu știe bine limba română nici nu are măcar echilibrul emoțional pentru a judeca imparțial situații limită. Oscilez între rîs și groază cînd mă gîndesc la ce se va întîmpla pe viitor. Am spus de la început că situația e jenantă și pentru că mi se va reproșa faptul că Silvia Caloianu a fost prima care m-a remarcat pe aici și parcă prima care mi-a acordat o stea. Și din cauza asta e posibil să fiu numit ingrat. E ok, nu mă supăr. Dar așa cum știe probabil cam toată lumea, gratitudinea mea nu e de cumpărat și nici de vîndut. E acolo unde e și acolo va rămînea. Nu amestec însă niciodată merele cu perele. Silvia poate fi un om simpatic, agreabil sau pitoresc dar de la asta și pînă la a fi editor e, după părerea mea, cale lungă. Situația mai e jenantă și pentru că fiind din Basarabia (și evident trebuia să avem și un editor din Basarabia precum tricolorul din paharele lui Funar) este cumplit de nepatriotic să te opui numirii ei. Și asta mai ales cînd te gîndești la puzderia de poetași și cititori pe care îi poate aduce de pe acolo. Păcat, zic eu că acest complex de inferioritate cu care se chinuie basarabenii îi face probabil să nu mai poată distinge valoarea și competența de loialitate și patriotism provincial.
E jenant și pentru că va trebui să vă spun cu ocazia aceasta și rămas bun. Nu vă faceți probleme. Nu e nevoie de implorări și alte sentimentalisme dar nu cred că mai există loc de întors. Nu aș vrea să mă ascund. Gestul meu este un gest de protest. Dar îmi dau seama că acest site nu e al meu. Singurul drept incontestabil pe care l-am avut întotdeauna a fost acela de a pleca. Deocamdată nu îmi voi retrage textele din respect nu pentru Radu Herinean, care nu cred că m-a respectat vreodată, ci din respect pentru cititorii mei. Tot lor le spun că lansarea volumului meu de debut “Mirabile dictu” nu știu cînd va avea loc, probabil la primăvară.
Despre viitor… ce să spun. De multe ori am fost întrebat “dacă nu îmi fac site”. Probabil că a venit vremea să consider această opțiune. De vreme ce nu mai am stîlp pe care să îmi prind textele în pioneze. Deci e foarte posibil, și aici mă adresez tot cititorilor mei, că ne vom putea întîlni în alt loc virtual. Nu pot să vă promit decît că voi încerca să fac perioada aceasta, pînă la apariția noului site, să fie cît mai scurtă. Pînă atunci voi putea fi accesibil dar în măsura timpului la apokryph at gmail dot com. Cu regretul că a trebuit să mă despart în felul acesta de conducerea poezie.ro vă doresc Sărbători Fericite și toate cele bune.