Nu vreau să te mai văd nicicând,
Nu vreau să mă mai mint mereu.
Te port în inimă și-n gând:
- Să fiu eu asta? – Nu sunt eu!

Te-am așteptat prea mult plângând
Și te voi aștepta mereu;
Vei fi în fiecare gând:
- Să fiu eu asta? – Nu sunt eu!

Îmi amintesc, adânc oftând
Și o să-mi amintesc mereu,
De ochii-ți mari ce priveau blând:
- Să fiu eu asta? – Nu sunt eu!

Și-n anii care trec plutind
O să te port în vis mereu.
Iar tu, vei întreba zâmbind:
- Să fii tu asta? – Nu! Sunt eu!