Tot ce-am gandit pana acum despre iubire, s-a destramat intr-un chip vazut intaia oara, rezumat crunt vizavi de toate femeile pe care pana nu de mult, gandeam a le fi iubit candva si care erau imortalizate in gandirea mea tanara de-atata minciuna, de-atata dorinta.
M-am simtit si vazut dintr-o data mai batran si mai trecut prin viata decat in mii de ani de suferinta pentru persoane aleator alese sa-mi fie sclavii inimii mele, pentru mine insumi, atat de departe fata de ceea ce sunt intr-adevar.
Ani irositi intr-un dram de iubire, ridicata la puterea de care dispuneam, cat sa ma simt nedreptatit de putinul ce mi se oferea.
Suferinta exploatata la maxim in a ma desfiinta, in a crede in iubirea neimpartasita, neconditionata; iubire sterpa!
Finalul mi l-am stiut intotdeauna, caci iubind la comanda, mi-am vazut si programat tragicul stiut de la inceput.
Acum iubind, oarecum tanar, neputincios batran imbatranind, iti sorb chipul prin curbura privirii mele indurerata de carceii fruntii mele zadarnic incordata si transpirata, de uscaciunea suflului meu sacadat, de lenese pierdute priviri, stralucind de-a umedei dureri.
Iata ca din ruina spiritului meu, inca se poate naste ceva ce n-are cuvinte; un nou nascut din mortul ce sunt eu.
Daca iubirea este o stare de fapt, neconditionata, atunci eu, acum, sunt a ei intrupare.
Liber, chinuit si suferind, sunt tot ce vreau sa fiu pentru-a mea adevarata iubire!

p.s. Salbatic fericit ce sunt, in trista ei privire, ma iubeste!