I
E timpul, Doamne
Călăul, iată, în fața bufonilor se-arată,
dezvelindu-și dinții știrbi și
fața hâdă...
râde!

II
"Iată vine-un sol de pace
cu-o năframă-n vârf de băț" (zice unul...)
Trece, intră-n sală -
noi urmăm -
intru...

"Tu esti Mircea?"
"Da-mpărate. Trag acum,
sau vin la toamnă?"

III
"Ar trebui sa fie Sâmbătă azi -
Duminica nu am auzit să se facă pomeni...
cinci..." [...]