Îmi încerc norocul. Îmi cert fiecare celulă din corpul meu. Îmi propun ca fiecare centimetru din trupul meu să-ți aparțină. Vreau ca fiecare centimetru din corpul tău să-mi aparțină. Să ne dăruim unul altuia fără rețineri, fără teamă, fără acea îndoială pe care multe persoane o au…
Suntem ca doi fluturi. Zburăm de fericire. Încântăm retina ochilor celor care ne admiră frumusețea, felul nostru de a ne iubi, jocul nostru atât de frumos și plin de voiciune, încât, la un moment dat, unii, mai răi, vor să ne prindă. Să ne păstreze pentru ei, poate într-o colivie sau poate mai rău, să ne pună într-un insectar ca specimene rare, deoarece noi asta suntem.
Câți se iubesc în ziua de azi atât de frumos, de pur, de curat ca noi? Câți au curajul de a înfrunta obstacolele vieții, pentru a putea fi alături de persoana iubită?
Îmi place să cred că suntem singuri pe lume. Că nu mai există nimeni în jurul nostru, decât natura cu toate capriciile ei, păsările și animalele cu rostul lor. Mi-ar plăcea să cred că suntem liberi, că nu avem nici o răspundere, dar…
Închid ochii. Îmi apar, în față, diverse momente pe care le-am trăit împreună. Îmi apar, în față, toate „jocurile copilăriei” noastre, care ne plac atât de mult.
La fiecare pas, îmi apari tu. Prezent în imaginația mea, în visele mele, îmi dau seama că toate sunt amprente ale realității, ale prezentului și trecutului pe care îl trăiesc și l-am trăit.
Te văd cum apari în fața mea. Mă iei în brațe, mă săruți pătimaș și îmi întinzi un trandafir roșu. Un trandafir care să simbolizeze iubirea noastră puternică.
Nu te mai saturi de mine, iar eu, la rândul meu, mă contopesc sub îmbrățișările tale atât de strânse. Suntem unul.
Îmi iei mâna dreaptă, ca, apoi, în următorul moment, să-mi săruți fiecare deget în parte, oprindu-te asupra inelarului. Insiști mai mult asupra lui, ca în clipa următoare, să-mi pui pe el un inel. Sunt înmărmurită. Sunt fericită. Deschid ochii, apoi îi închid iar, pentru ca, în momentul care vine să-i deschid din nou.
- E vis sau realitate, dragul meu?
Am lacrimi în ochi. Te strâng puternic în brațe și-mi afund capul la pieptul tău pentru a nu-mi vedea ochii înlăcrimați. Plâng de emoții, de fericire, de TOT, iar tu, la rândul tău, îmi cauți buzele, contopindu-ne într-un sărut al iubirii.
Acum suntem altfel, suntem un întreg, așa cum ne place nouă să ne spunem.
Suntem fericiți și nimic nu ne-ar putea despărți. Suntem uniți prin inel, prin floarea ce-am sădit-o, prin iubirea noastră pură, prin sentimentele noastre frumoase, prin TOT.
Uit să-ți mulțumesc, uit să-ți spun că sunt fericită, că e superb, dar nu uit a-ți spune cât de mult te iubesc.
Indiferent dacă e un vis, dorință sau realitate, am aceleași simțiri, aceleași trăiri, iar toate au un singur om la bază: TU. N.V.