Ma atinge uneori
cu aripa
si pulsul imi creste frenetic,
imi aprinde in ochi acea licarire ciudata,
ma dispera de placere si neputinta
desi nu pot rosti
ceea ce sta sa auda.
viata nu curge
nici sagalnic
prin vene de virgina
nici navalnic
prin vene de razboinic
doar curge...
Si eu ma topesc
desi nu pot rosti
ceea ce sta sa auda,
imi creste cuvantul in suflet
ca lui Sorescu iarba pe birou de dor de munte,
si ma invart in acelasi cerc vicios
cu condamnari deja uitate la uitare
si totusi inca
nu pot rosti
ceea ce sta sa auda