A încerca să găsești adevărul în om, doar o eroare, în fapt nimic mai instabil în raport cu timpul și sinele decât omul. Pe de altă parte ce mimă lipsită de sens în încercarea de a-i studia și cât de împliniți sunt cei ce îi cercetează, descoperind doar aparențe de o utilitate infantilă a căror valoare nu se concentrează decât la o scurtă perioadă de timp. Oamenii sunt o continuă schimbare, de aceea ei nu pot fi înțeleși, acest fapt e dictat nu de complexitatea psihicului ci de instabilitatea materiei care există și moare în om. Omul, o oglindă a propriei realități el fiind creat de acțiunile sale percepute din propriul subiectivism asupra existenței. De aceea ființa umană e o veșnică mișcare închisă într-un cadru psihic pe fonul unui univers în perpetua dinamică a primei explozii.
Pe de altă parte omul există ca subiect doar în limita momentului, fiindcă clipele următoare aduc schimbări ale conștientului, iar perioade îndelungate de timp contribuie în genere la schimbarea valorilor individului, anume din această cauză oamenii își deformează esența în timp și își pierd propriile concepții. Amintirile sunt un vestigiu al unui eu demult apus, dar le privim cu un criticism care câteodată ne face să deducem că am acționat sau gândit eronat, însă acest lucru se întâmplă doar în raport cu opinia subiectivă de moment și nu e corectă pentru trecut, care a existat de asemenea în individualitatea sa subiectivă. Astfel pentru o clipă e corect un lucru, iar în cele posterioare pot apare alte variante de gândire, nu trebuie să criticăm ce am fost, fiindcă la acel moment eram alții neputând interprinde alte acțiuni decât cele care erau în limita înțelegerii noastre. De aceea remușcările de conștiință nu sunt decât o modalitate de a-ți cultiva inutile dureri de cap, învinovățind un eu care nu putea să fie nicidecum altfel.
Clipa pleacă și cu ea plecăm și noi fiind apoi alții, străini pentru noi înșine.
A cunoaște oamenii e inutil poți înțelege forma dar nu și conținutul, ființa umană e expresia instabilității și contradicției iar fiece dimineață nu e decât o nouă viață în care nu există mâine sau ieri, poți visa și exista pentru azi, fiindcă mâine poate să nu mai pară important.