noaptea
ne legam la ochi cu iederă
și ne citeam vise
cu vârfurile degetelor.

ne ciocneam cu genunchii
de oamenii de pe stradă
ca într-un coup de foudre
până deveneam aceeași rană.

de cîte ori nu i-am lăsat morții
un suflet lipsă la inventar
când ne strigam durerea
în aceeași limbă!

eram imperfecți
dar sufletele noastre stăpâneau
ținutul iubirilor definitive.

ce nebunie să credem
că toate acestea s-au putut întâmpla....