,,Enigme conjugale’’


- Nu ți-a spus niciodată, că sărutul tău strengăresc și neașteptat i-a pecetluit sufletul transpirat de emoția primei iubiri și a ațâțat scânteile flacării ei mistuitoare de mai târziu, care până atunci, nu i-a atins mândria de fată cuminte.
Era prea tânără și naivă față de tine și se juca cu dragostea în jurul tău nevinovată, iar ție nici prin cap nu-ți trecuse să o iei în seamă mai mult, decât ca pe o puștoaică capricioasă.
- Nu ți-a spus niciodată, că pentru ea erai cel mai frumos, cel mai deștept și cel mai bun băiat din lume și că ea pierdea mult timp în fața oglinzii ca să te egaleze macar la ținută. Era foarte fericită când era în jurul tău și o ajuta-i la lecții, deși nu înțelegea tulburarea ce i-o provoca prezența ta dorită de ea tot mai patetic. Iar tu distant îi împăiai capul cu sfaturi de morală și maniere elegante, ce trebuiau urmate de o elevă adevărată, criticând-o dureros la fiecare pas ca un tată.
Tu știai bine acest lucru, pentru că erai student umblat prin lume pe atunci, iar când te-ai mutat cu chirie în casa părinților ei, albumul tău sentimental era full. La școală învățase destul de bine biata fată, așa cum nu mai reușise să o facă atunci când gândurile ei zburau spre tine, erau confuze și nu le mai putea controla nicicum, iar în locul lecțiilor și al părinților își dorea prezența ta toată ziua.
- Nu ți-a spus niciodată, că radia de fericire când o invitai uneori să faceți cumpărăturile împreună și cum pășea de mândră în aceeași cadență cu tine, lăsându-și părul pe spate în grija vântului, care o mângâia în locul tău. Era ca un cățeluș credincios și ascultător, intuind că tu ai ghicit ce vulcan clocotește în sufletul ei tânăr și că îi răspunzi prin astfel de gesturi, știindu-te foarte plin de tine.
Uneori, îmi povestea, că te prindea copilărește de braț și întreba trecătorii cunoscuți, dacă le place ce pereche perfectă sunteți, la care tu râdeai cu subânțeles, ca apoi, să o mustre conștiința pentru acea îndrăzneală de care și ea se mira.
- Nu ți-a spus niciodată cât a râs de tine într-o seară, când părinții ei lucrau în schimbul doi și erați singuri în casă. Erai băut și ai confundat-o probabil cu altcineva. I-ai spus să-și de-a bluza jos de pe ea.
Imediat, ți-a răspuns... Și, și-a dat-o jos, dar nu de pe ea, a întins-o mai bine peste pieptul tulburat, pentru că tu obraznic ți-ai ascuns reprede mâna sub bluzică, prinzând-o lacom de sânii feciorelnici, la care mai târziu și-a dat seama că râvneai.
Apoi, jocul ei tineresc i l-ai sufocat cu îmbrățișarea ta afumată și sălbatică și cu acel sărut patetic, care a dezechilibrat-o câteva secunde. Ani de zile a simțit amprenta acelui sărut fugar și tulburarea lui provocatoare, urmată apoi de indiferența ta, care a năucit-o de tot.
Acea apropiere a mocnit tăcut, mult timp, în cetatea inimii ei cu jaluzelele suferinței trase în jos. Numai așa putea să-și apere arșița iubirii neâmpărtășite, de ochii vecinilor iscoditori, care încercau să decodifice comportamentul ei capricios, în locul părinților veșnic ocupați.
- Nu ți-a spus niciodată, că era să înebunească de gelozie, în ziua în care tu radiind de fericire, ți-ai anunțat tuturor cunoscuților logodna și căsătoria cu o studentă frumoasă ca un înger, iar ea amărâta s-a blocat atât de rău, la vestea primită, încât din acel monent, nu s-a mai putut înțelege nimeni cu ea ani buni, ani care au marcat-o profund.
- Nu ți-a spus niciodată, că atunci când te întâlnea întâmplător pe stradă, la braț cu soția ta, trebuia repede să se prindă de ceva, ca să nu se prăbușească. Ce mult își dorea locul acelei femei. Și totuși, după ce s-a maturizat, a înțeles că ești nevinovat într-un fel și că n-a fost să fi al ei, deși crede că ți-a făcut și ție plăcere să îi ațâți sentimentele naive, a căror profunzime nu ai ghicit-o niciodată. Însă, nu a înțeles nici acum, de ce îi citeai cu atâta patos în fiecare zi, în absența părinților ei, câte un pasaj din romanul ,, Enigme conjugale’’ strângând-o controlat lângă tine ore în șir, în timp ce ea se topea pe picioare de dragul tău. Și de ce te-ai opus ? atât de stăruitor logodnei ei de mai târziu, când tu erai deja divorțat.
- Nu i-ai spus niciodată.

30-06-2007