aștept pe canapeaua care ne-a ținut
de-atâtea ori ne-a îndurat transpirațiile
ne-a suportat gâfâielile ne-a ascultat
chicotindu-ne promisiunile
aștept în universul meu mic și imperfect
să vii să mă lingi de jur împrejur ca pe o acadea

uneori mă simt vinovată că mă aflu în viața mea
mă simt ca un străin intrigant care
nu-i dă liber găbisei la zâmbete sincere
un străin de nicăieri care o boicotează
ridicându-i semne de întrebare de care o agață
lăsând-o acolo să atârne ca de niște cârlige înfipte în ceafă

și se bălăngăne așa găbisa când stânga, când dreapta
între incertitudini indoieli frici se gândește atârnată acolo
cum ar vrea să aibă feminitatea delicioasă a lolitelor
sau aerul stilat al femeilor trecute prin viață
dar la dracu’! găbisa asta e mereu între

și ce de brațe încearcă să o cuprindă pe găbisa
ăsta-i secretul femeii din ea sunt numai două de fapt
mereu numai două îmbrățișând-o de multe ori
nu prea o înțeleg pe găbisa uneori nu pare mai mult
decât o pisică speriată de oameni

de fapt doar așteaptă
cu semnele de întrebare înfipte în ceafă
găbisa mereu așteaptă câte ceva
chiar dacă nu recunoaște
lucrurile mărunte au dat-o de gol
azi de exemplu te așteaptă pe tine
să o lingi de jur împrejur ca pe o acadea