e ora 11
și o zi oarecare
eu îmi privesc singur palmele
cum se desfac
lumina are acum o mie de culori
și mama scutură
a doua oară azi
așternutul în care s-a culcat cu amintirea tatălui meu
mort.
e 11
și deja un pic mai mult de atît.

zgomotul bîzîie la ora asta în urechi
dar aud cum se pornesc motoarele
și se înăsprește carnea să se țină
mai bine pe trup.