Sunt în măsură de timp.Iată bunăoară am fost stârnit să merg spre capitala țării alăturând.Primisem invitație prin vocea poetei Dana Banu un îndemn de a poposi printre copii mai mici și mai mari truditori pe băncile unei școli.Am zis am și făcut.Grație unei atenții pe care o prelungește doamna Amalia Crețu flotant ca și mine ca și dumneavoastră pe poezie.ro.Dar dincolo de comuniunea pe care o conturez doamna Amalia Crețu distinsă profesoară la Colegiul Național Octav Onicescu comite de la sine putere acte și acte și acte de cunoaștere.Așa a fost pus la cale un demers prin participarea poetului Adrian Suciu a Danei Banu poeta a domnului Ștefan Mardale cântând și a mea ins cu apucături de om numit și strigat florian silișteanu.Pe scurtătură lucrarea munca încetineala a fost să plec din Cluj.Din Cluj spre București.S-a întâmplat să am început de viață și să prind bucurie prin gestul prietenei Roxana Aldea de a călători cu Logan luuuunnngggggg tocmai la capătul invitației. Aci deschid paranteză ca să pot tăia carnea cuvântului și chiar fierbe un pic în suculeț că am văzut nefericiți fără nume pe acolo care suspinau neputința vai patria lor...(http://www.poezie.ro/index.php/personals/1751178/index.html)La fix patru după amiază am intrat în curtea colegiului.Mă și gândeam cum 5 -6 copii aduși cu forța așteaptă ieșirea din pântecul obligației apoi repede să repeadă spre maidanul lumii.dar nu a fos nu a fost nu a fost așaaaaaa...Peste 50 de băieți și fete stau frumușei în băncile lor.Unii de-a unșpea alții de-a zecea alții de-a doișpea și tot așa.Noi poeții intrăm într-un fel de cancelarie ca oamenii mari.Tragem la tutun și povestim.Avem pișcoturi pe masă și suc și cafea. Din când în când doamne profesoare intră și ies.Doamna noastră Amalia Crețu este emoționată.Știrea că se citesc poeme a apărut și în domnul jurnal național.Și se face de intrare și intrăm.Copiii spun bunăziua noi spunem bunăziua.Suntem prezentați fiecare după apucătura inimii doamnei Amalia.Dana Banu la început fratele Adrian Suciu apoi și în fine și eu nu înainte de a auzi în timpane și numele fratelui Mardale.Începe strigarea poemelor. Stau liniștit și emoționat.Dana Banu rostește.Apoi și fratele Adrian rostește.E o cumințenie pe care nu o pot împărți.Mă bucur că suntem diferiți că suntem în viață. Mi se sugerase pe drum să nu spun din Ardumaș să fiu ca și când dar timpanul meu de viață nu este ascultător și pornește îndemnul unei strigări de inimă. Nu știu ce am spus și făcut știu dpar că acei oameni copii au aplaudat pe noi că au rostit deodată cu mine sfârșit de poeme că au pus întrebări că erau luminoși și mai ales că au spus prin vocea lor că se așteptau că nu se așteptau să vadă limpede o răcoare a sinelui.mare lucru să pornească dinspre 50 de suflete dorință de a fi părtași întru totul la poezie.Profesoara Diana Hertescu profesoară de limba și literatura română a citit un eseu.Aproape două ore de alergare de sunete și semne minunate.Am înviat atunci altă speranță.Mai ales după ce clopoțelul întâlnirii a sunat vreme urmată de înghesuială de dat autografe.Pentru că mâinile obosiseră rotunjind cuvinte au început să deseneze. E pentru prima dată când desenez e prima pentru data întâi când mă bucur. Așa că revenind la nefericiții care spuneau în scris cam ce ne așteaptă acolo dăm cu paiul la distanță și mulțămim.S-au făcut și poze.S-au făcut frumoase gutui șoaptele prin care din sala de curs pornesc și acum spre noi înțelesuri.Mulțumesc Amalia Crețu mulțumesc Dana Banu mulțumesc frate Adrian Suciu.Iată cum loc este pentru aproape tot și toate iată cum această cronică pentru timpan se așează.