agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-05 | [This text should be read in romana] |
Te nasti pur ca prostia; fara drept de apel, decat atunci cand constientizand ceea ce faci, esti un criminal,ce n-a putut decat sa se omoare pe el insusi din lasitate.
Te nasti si cresti in sanul unei familii, daca nu te omoara, ori la vreo institutie, daca nu te doboara mizeria si boala; cresti fara sa-ti dai seama, in sanul celor ce pot si-n propriul tau demers pe care nu-l poti stapani; tu cresti cum trebuie sa creasca orice e viu din inertie. Cu cat devi mai mare cu-atat incepi sa te hranesti cu mai mult; sa nu-ti mai ajunga sanul matern, ori biberonul cu care ai fost prostit in lipsa de trupul mamei. Incepi sa te cresti pe tine insuti cu tot ceea ce te inconjoara, caci menirea ta este sa cresti; indiferent cu ce, sa te depasesti pe tine insuti cu ceva nou, cat sa-ti continui procesul de crestere. Astfel primul trandafir smuls din lacomia privirii, ti-a adus dintaiul gust de sange si magicul parfum ce-ti vor ramane intiparite pana la moarte in creier. De-a fost sa sangerezi din pricina vreunei scolarite din clasele primare, cu siguranta vei rupe in continuare sangerand, alti trandafiri, neinvatandu-te minte, pentru ca nici nu-ti doresti asta. Trandafirul e marca, dovada sentimentului ce-l porti, pe care nu-l poti exprima decat sangerand si tinand minte zeci de arome in anotimpuri si spatii diferite. Astfel vei identifica acelasi gust al sangelui tau in zeci de persoane pe care le-ai iubit si nu le mai poti avea. Daca esti ca mine, consider ca un adult, daca te poti numi adult la douazeci de ani, pleaca in viata cu toti spinii trandafirilor smulsi de pe unde a apucat, cu gustul de sange stiut deja de mult, dulceag si gretos, mai pregnant decat mirosul narcotic, la inceput, a florii in sine. Cu aceasta parere de cunoastere pasesti primii pasi in necunoscut; nu ca n-ai cunoaste lumea, ci ca stii ca nu mai e loc de ghimpi,chiar de-ti tragi mana prin sarma ghimpata. Ar fi o minciuna lipsita de miros, neidentificabila in spatiu si timp, dar mai ales in vreo persoana care pana atunci, neaparat trebuia sa existe; o dependenta probabil niciodata rezolvabila. Oriunde vei merge vei cauta trandafiri cu ghimpi mai tari si ascutiti, indiferent ce vei face, dar palma ta ii va sfarama, fiind deja lemnoasa de prea multii ghimpi din trecut. Probabil, undeva, mai este un trup, ce-ti va reda gustul ultim de sange si mirosul primei si ultimei tale iubiri.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy