am îngenuncheat în fața unui loc gol dar nu m-am plecat mă dureau pereții și oglinda striga la mine cine ești? o catastrofă cu ochii înegriți de tutunul albastru din mirosul tău între ferestrele mele, am sărit peste câțiva pași trebuia să-ți spun că la tv nu se dă povestea noastră, n-ar avea audiență mi-au spus producătorii, erau niște halucinații ale mele, nu te neliniști, mă voi strecura repede prin gaura cheii, afară e frig și voi mușca din aerul rece cu pofta unui condamnat

acum, să am grijă de noapte. noapte bună.