azi nu s-a întâmplat nimic. ploaia a șters totul. și mersul la biserică și curtea spitalului și cerul.

oamenii păreau mulțumiți. își trăgeau sufletul. numai sufletul meu nu ia nicio pauză. e ca un câine liber în cerul umed.

mă gândesc să-ți las vorbă aici. în camera ta e frig. vorbele nu trec de ușă. nu ajung până la tine sau ajung atât de târziu încât apuc să visez altceva.

toată ziua mi-am spus că e toamnă. greu de crezut însă. au dispărut frunzele. pădurea e plină de scheletele gri ale copacilor. pândesc ore în șir cum unele ramuri se împletesc. ți-am mai spus că există asemenea îmbrățișări. ți-am spus că e ceva pe viață și pe moarte.

între ploi ciori multe ciori. prea multe ciori.