agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1681 .



Privirea de nepătruns
personals [ Thoughts ]
-Vidul-

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Ashcazar ]

2006-04-06  | [This text should be read in romana]    | 



Peretele interior, scorojit, “mâncat” de vreme, măcinat de umezeală, se oglimdește în retina obosită ce privește fix, parcă în gol, cu dorința avidă de a găsi un strop de odihnă. Geamul larg deschis o atrage inexplicabil, în timp ce vidul ce dăinuie în sine se poate citi fără greutate.

Parcul, în care copacii nu și-au “pierdut” goliciunea iernii, e străbătut zgomotos de veșnicii corbi care încearcă parcă, să substituie, nefercit, mugurii, frunzele…viața. Mai departe, turnurile catedralei mângâie privirea, poate nu pentru statutul lor fizic, ci mai degrabă prin semnificații mistice nebănuite. Un abur, de undeva de aproape, se ridică rapid și scurt, însă des, la fel ca viețile ce se perindă vremelnic.

Un corb coboară, adâncindu-se timpuriu în abur, în timp ce doi porumbei albi, se ridică spre vechile acoperișuri în care și-au găsit, mai mult sau mai puțin temporar, adăpost.

Pentru câteva cuante de timp, pare-se că totul s-ar fi oprit în loc, static îmbinându-se, ca într-o pânză genial meșteșugită.

Un vânt firav trezește vârfurile bătrânilor plopi riverani, dezghețând tabloul, și în același timp și momentul de pace, de izbândă a liniștii…Alți 3 corbi se-nvârt aleator, păstrând însă tacticos altitudinea, încercând să fie, pentru o țintă, obsedanți, obositori. Ridicându-se și ei mai sus, odată cu maniaca privire, se pierd punctiform în nepătrunsul norilor de un cenușiu mult prea deschis, prea liniștitor, poate chiar mai plin de lumină decât însuși soarele, și mai rebel ca o rază ascunsă…

Totuși, păsările sure își fac pe deplin datoria și planează în grabă în toate direcțiile, în perechi, sau solitari, brăzdând lumina ce acum, paradoxal, pare că știrbește din claritatea peisajului. Foarte departe, aceleași acoperișuri sunt țintite de pașnicii porumbei ce par acum mai uniți ca oricând, contracarând zborul actual nehotărât, aleator și obositor al bătrânilor corbi…
Căci pacea sălașluiește, reziduă și conviețuiește, de veacuri, cu nepătrunsul.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!