Nu știu de ce?! Dar simt că se apropie și simt durerea în suflet cum se revarsă. Dorul de tine doare, și știi cum e să te doară trupul de dorul cuiva? Nu, e o durere profundă, ce începe din suflet.
Trist destin, să nu ai curajul să spui nu, să nu ai curaj să termini ce-ai început. Aștepți în tăcere să se stingă tot ce tu ai aprins. Aștepți în tăcere și citești tot ce-ți scriu. Te prefaci că nu știi, nu auzi, nu vezi și nu citești. Te ascunzi ca un copil, copil matur. Þi-am dat tot, mi-ai luat tot. Acum privesc în urma mea și-mi amintesc. Te caut în fiecare chip ce-l văd pe stradă dar nu ești tu.
Te simt în fiecare suflare de vânt ce-mi mângâie fața dar, nu ești tu și îmi este dor, dor, și vreau să te simt, fie chiar și pentru o clipă, o dulce clipă. Fie chiar și pentru o secundă să te ating, să mă simți lângă tine, să te cunosc mai bine, să pătrund adânc în minte ta, în sufletul tău. Vreau să-ți mângâi sufletul, să-ți prind suflarea într-un căuș, să nu-i dau drumul niciodată.
În schimb tu te adâncești într-o tăcere surdă, aștepți, cauți, rătăcești, pe urmă te întorci din nou, mă cauți, întrebi, iar eu aștept.
Off, cum mi se mai rupe inima în fâșii lungi de durere. Te alung, iar când te văd că pleci, te chem înapoi. Când sunt cu tine nu mă gândesc la altceva decât că îmi este bine. Când nu te văd, mi-e dor de tine, atât de dor încât te zămislesc în mintea mea ca să te știu aproape. Îți vorbesc, te cert, te mângâi și mă ghemui în brațele tale.
Te-am zărit azi printre oamenii de pe stradă. Am vrut să te strig dar am deschis ochii și visul meu s-a destrămat.
Am strâns buzele în încercarea de a simți sărutul tău dar am realizat că visez, iar visez. Mergeai liniștit. Nu te chemasem și nici nu ți-am spus să pleci. Pur și simplu pășeai. Totuși, am avut impresia că pleci pentru totdeauna, că pașii nu te vor mai purta spre mine niciodată, iar în clipa aceea mi-a fost atât de dor de tine încât inima mea a încetat să mai bată. Timpul s-a oprit în loc, doar pașii tăi au continuat să te ducă departe de mine.
Deși totul ne desparte, distanța, oamenii, viața, poate și destinul, ești pentru mine o rază caldă și firavă ce-mi mângâie obrajii. Chiar de-ai fi fost aproape, aș fi văzut exact ceea ce ești, un om căruia îi place tot ceea ce este frumos, intens și rafinat. Fiecare vorbă a ta îmi picură-n inimă, mă face să tresar de bucurie. Căutarea mea după împlinire te vrea tot mai aproape. Cum ar fi dacă te-aș atinge...ce-ai mai fi...ce-aș mai fi?
Mi-ar place să te descopăr fără de sfârșit, aș vrea să îți luminez fiecare gând. Dă-mi voie să-ți ating inima!