Nu mai știu când Te-am rugat prima oară să mă inviți
În cerul Tău,
Doamne în copilărie credeam că stai treaz între degetele bunicii împreunate a închinare
Și că inima Ta bate în clopotele bisericii din deal
Doamne nu de acolo vin ochii Tăi?
Cu ei străbați lumea și cerurile și inimile...și..fluturii aceia de pe Cruce
Þi-au spus că un străin mi-a schimbat lumea cu un vis
În el nimeni nu te ia de mână când plângi
Și ne purtăm desculți și dezbrăcați peste umerii Tăi
Cu toate crucile în spinare
Ce puternic ești și ce mâini mari ai!
Doamne iubește-mă ca pe un păgân,
ca pe un străin,
ca pe un copil,
iubește-mă ca pe un orfan,
ca pe un profan,
ca pe o sămânță
din ea au crescut copiii mei
Doamne dacă străinul mi-a luat norocul
Dă-mi speranța că mâine va fi alt vis
De degetul Tău mic o să atârn o veșnicie lumina
Din candela bunicii.