Nu sunt supărat pe tine fată dragă....
Sunt supărat pe neputința de a-mi accepta înfrângerea, pe incapacitatea de a te înlătura de tot din gânduri și de a merge mai departe. Sunt supărat că țin la tine necondiționat, că mi-a intrat în reflex să te sun, că mi-ai devenit indispensabilă, că toate drumurile mele duc la tine. Sunt supărat că nu am făcut nimic atunci când trebuia să lupt, că am tăcut când trebuia să strig, sunt supărat pe mine fiindcă oricum nu m-ai fi auzit.
Nimeni nu e de vină înafară de mine.

Ceva trebuie să se schimbe !!!!!!

Pentru a te uita,
tăcerea e singura cale .....
e mai bine așa,
nu văd ce rost mai are
să mai fii a mea.

Răul e făcut deja,
sufletul...mi-e pustiu,
pentru mine e pa,
pentru tine.....târziu!!!!....

Va veni ziua în care toate astea ți le voi putea spune fără remușcări, fără să clipesc, fără să plâng, fără ca inima să-mi bată mai tare, fără să cred că am ceva de pierdut dacă tu știi sau de câștigat că ai aflat, fără să am gânduri negre că nu trebuia să îți spun nimic, fără să îmi pese de tot ce a nu a fost și de ceea ce putea fi.....
Atunci voi arunca piatra ce apăsa atât de greu pe inima mea și voi putea zbura ușor către lumina blândă a altor ochi căprui!!!!