aș vrea să pot spune că mă voi organiza altfel
Doamne
așteptându-te cu fața la soare
lustruind lemnul
și vocea unei femei
socotită singură
această grabă se lasă
tot mai mult peste copiii lumii
îndeajuns odihniți de o înțelegere

umbre topesc în palmele muncite
suma lucrurilor
și fiecare unghi strâns
de oseminte
cruce înfiptă în traiul moale
până în măduvă
untdelemnul
celuilalt
pământ de care
m-am agățat să pot împinge
luntrea plată
mai aproape de ureche
Antoane

când l-am găsit pe Gogu dincolo
de linii mi-a fost rușine
aerul se răsfrângea între cusături
cum o hîrtie cu pătrățele mici
să înțeleg că n-a fost vorba de o sinucidere
în aburul nopții

***