îmi cioplesc o ramă din degete
și privesc prin ea
fotografia mișcată a orașului
văd oameni care își leagă străzile
de glezne
ca pe niște șireturi
și pornesc la drum văd copacii
din ochii lor cu ramurile
înfipte în lună
văd case mașini & detalii neînsemnate
care-și caută rostul

tu treci prin cadru
cu fularul singurătății în jurul gâtului
și faci cu mâna spre mine
ca și cum
m-ai cunoaște