mai devreme sau mai târziu
amintirile ies din creierul tău
ca niște picături de mercur
dintr-un termometru încins

din când în când uitarea
lovește în oameni cu bastoane de biliard
amintirile se rostogolesc
încolo și-ncoace
până le înghite pământul

tu mănânci un covrig
într-un spital de nebuni
fără să ții cont de anotimpuri

brațele tale de plastic
îmbrățișează copacii