Universul conspira astazi impotriva mea.
Cand tot ce vreau e o cafea si un semn(fie si in cafea), nu obtin nici una nici alta.
Apa calda de la fantana e rece(ce insemana sa iti ratezi menirea..)
Bantui in cautarea dozei zilnice de energie.
M-am lasat de cola de aproape o saptamana, din nou, si simt sevrajul pandindu-ma dupa colturile mintii.
Gustul ei, sunetul facut de capac atunci cand deschizi sticla...
- Cum doriti sucul?
- Intravenos se poate?(dar vreau o seringa noua va rog, nu as vrea sa ma infestez cu depresiile altora, ale mele imi umplu timpul cu prisosinta)

Cafeaua e amara si neagra. paharul de plastic stramb, asa ca dimineata aceasta de vineri 28 cand bantui macar in gand prin cotloanele mintilor altora.

Curioasa din fire scotocesc atunci cand mi se ofera ocazia, prin sufletele oamenilor. Un fel de control de rutina, sa cum ne controlau batistuta si unghiutele in copilarie( asta pana la aparitia infamelor servetele de hartie care au distrus farmecul batistutelor cu floricele, ca ale mele aveau floricele).
Daca ar mai exista batiste mi-as broda una cu Lucky 13 dintr-un pic de narcisism(apropo, au inflorit narcisele?)

Ce gust au caisele? Sa mor daca stiu..Daca mi-as cumpara o 7 days cu cerema de caise care ar fi sansele sa gasesc in ea o singura particula care poate dovedi ca a fost o data, candva, atarnata de creanga unui cais?(daca era punga de plastic nu se pune)Gustul este una dintre marile si eleboratele minciuni ale creierelor noastre.
Al meu e atat de dus incat isi "imagineaza"ca simte gustul fericirii intr-un pahar plin de chimicale si coloranti alimentari.Paharul in care esente contradictorii ametesc deseori curiosii sunt eu. Un pahar cu desene si care iti inspira orice altceva decat seriozitate.
Uneori cel mai fragil pahar de cristal e doar o bucata incapatanata de plastic, atat de incapatanata incat a capatat stralucirea cristalului. Fiindca se temea ca nimeni nu va sorbi din el cele mai fine esente. E adevarat ca gustul vinului e alterat de paharul in care il bei?
Mie imi place vinul doar cand il beau cu tine.
Si-mi place apa de izvor de munte sorbita din palme.

Am baut cafeaua mult cautata fara sa simt altceva decat un strop de amar. Amar bun sau mai bine spus placut fiindca vine din afara, nu e al meu si trecerea lui nu lasa urme.Aseara aveam desenat pe deget cu marker permanent un smiley face.
Aseara, peste masca de zi cu zi purtam un zambet increzator si curios.Din ce a fost aseara mi-a ramas doar urma zambetului desenat pe deget....si ameteala din cauza lipsei de somn.....si imbratisarea familiara a pernei care ma ameninta ca ma denunta pentru abandon de domiciliu, si ceasul sunand dimineata.
Ceasul meu ridica din umeri atunci cand il injur somnoroasa si ma lupt cu perna.
- de parca as fi eu de vina ca te culci la 2 noaptea, pare sa-mi spuna iar eu ii zambesc tainic fiindca mi-e la fel de drag ca senzatia picioarelor goale pe gresia rece si frigul care ma imbratiseaza cand ies pe usa zambind, asa...de primavara si de dimineata la 7.

Balada pentru Adeline. Asculti si ti-ai dori ca un gand macar pe sfert atat de frumos ca linia ei melodica sa iti fie vreodata dedicat.(o meriti? se va intreba vreun carcotas fara a intelege ca meritam totul pentru ceea ce suntem cand ne amintim sa fim buni sau veseli sau cand iubirea ne invata impotriva vointei noastre sa zambim).
Imi fuge ziua printre degete in timp ce incerc sa iti descrifrez din misterele gandurilor mele de sfarsit de saptamana.
Nu ca ti-ar pasa sau ai intelege prea multe ci doar pentru ca ai ragazul sa citesti si poate te intrebi ce e real din ceea ce scriu si cum de pot exista printre atatea ganduri absurde care te fac probabil sa zambesti sau sa te bucuri ca nu esti ca mine.
Nici macar nu exist cu adevarat dar shhhh...Hai sa ne mai mintim putin ca suntem mai frumosi sau mai destepti sau profunzi decat ne arata oglinda, macar aici putem..nu?
Intre timp am terminat cafeaua si desi e la filtru, pe fundul paharului de plastic am gasit semnul mult asteptat.
Semnul si zambetele de rigoare.
Plus paharul de plastic pe care il arunc coplesita de sentimentul ca, fiindca eu mi-a sorbit azi cafeaua din el, cel putin o floare de cais nu va mai apuca sa devina fruct vreodata.

Simpla si totusi complicata mea existenta face unele lucruri sa nu mai fie vreodata.Distrugatori innascuti, am putea totusi invata sa cream ceva?