adevărul acesta îl vom rosti simplu prietene
așa cum am da bună ziua
vânzătorului de ziare din colț

trebuie doar să-nvățăm alchimia culorilor
să nu ne mai mire că albul și negrul
sunt topite-n aceeași medalie
purtată de-o viață sub oasele pieptului.
să știm că putem semăna întâmplări
și culege dezastre
că oamenii se împart totdeauna
cum singura pâine la masa săracului
niciodată de-ajuns
pentru toate singurătățile.

mai sunt avalanșe ce vin
ca niște scrisori dintr-un front destrămat
dar ele nu țin primăvara departe
nu e gol fără plin și nici un tăiș
nu te poate desprinde de tine


până la urmă suntem cu toții mici păpădii
pe care moartea le sulfă
cu tandrețe
spre cer