m-am prins în pânza de păianjen
în dinți imi scrijelește zgura,
ca o pânză mă-nvăluie ura
și-mi caut sufletul amputat...
pe asfaltul încins
privită din afară sunt doar o carcasă,
loc alb uitat de lume
ai spune,
o carapace uitată
pe-o plajă pustie
departe de casă...
din vintre privită, n-ai mai avea cuvinte
câte trăiri m-ar cuprinde,
privită
în ochi mi-ai ascunde,

să nu mă ardă,
să nu mă piardă,
să mă cunoască, norocul....