Și te uiți pierdută spre-o amintire fericită,
Spre-un zâmbet din trecutul tău;
De-un dor adânc, profund mistuită,
Și ți-e greu, și-ți pare rău...

Și prin fereastra mică, prăfuită,
Parc-ai vedea juma' de lume,
Urmarești anostă, neclintită,
Stropii de ploaie...și ceva anume...

Și neantul parcă nu se mai termină,
Și pornești amorțită-un plânset,
Nădejdea ta-i doar o fărâmă
Și parc-acum îți plouă-n suflet!