ești tu,
fântâna în care strig cu ecou.


beau din tine și nu mă satur, prin venele mele străbați lumi ce ne despart, când obosești bați în inima mea cu putere, ți-e groază teribil că nu-ți voi răspunde

eu mă agăț de cineva tremurând
"vă e rău, domnișoară?"
nu nu nu
mă gândesc că te am alături, te simt adormind în pragul inimii mele
ca și cum m-aș încolăci lângă tine parte din brațul tău și din trupul tău, din mirosul tău și din somnul tău


soarele
când deschid ochii, se revarsă, tu îmi străbați setea cu toată foamea ta
și ca la început de lume, ne vânăm
pentru a te avea
pentru a mă avea
pentru a supraviețui.

***

îmi aduc aminte cum îți spuneam
inima este doar locul unde adoarme sufletul