agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-17 | [This text should be read in romana] |
Cercul s-a închis,
Soarele meu a rămas pe dinafară! În bezna rotundă, Încerc să palpez o iluzie ereditară Cercurile pașilor mei, Au făcut șanțuri cu mocirlă lipicioasă Din lacrimi, suspine și abisuri. Un glas a strigat că, Speranța nu te lasă să mori! Dar ea, se îngroapă odată cu mine. Mâlul mi-a ajuns la glezne, La genunchi, La coapse...si tot urcă sau eu cobor, Nu mai știu exact. Caut, caut o ieșire ca o idee Dar mă afund mai mult. Nimeni un știe de ce suspin Þipătul meu seamănă a cântec De pasăre spin! Mi-a ajuns la piept toată mizeria Iar inima mea, se zbate A iubire tainică Regăsită într-o icoană prăfuită Ieșită precum aburii din pământ reavăn În așteptarea unui alt timp, mai altfel. Îmi simt în gât, Gustul clipelor de bucurii pierdute Dintr-o viață care n-a fost a mea Un gust sălciu, învechit, expirat... Trag în piept noroaie De lacrimi și iluzii blazate În loc de aer simt moarte! Nu-mi mai e sete de curcubeu Nu-mi mai e foame de apusuri roșcate. Mi-au rămas ochii la locul lor (porți spre suflet...si ei rătăciți) Nici nu mai știu de ce sunt deschiși E intuneric... Mai bine îmi las pleoapele Să-mi cadă a adormire Ca un somn, ca o uitare, Ca o moartea... Sunt ciupita de colțul ochiului De se clatină întunericul Ca o undă de ape În care cineva a aruncat o mână Să tragă înecatul pe jumătate Se miră ochii cu priviri mioape. Ceva, ca un semn de întrebare A apărut în întuneric Cu formă de stea căzătoare Și culoare de cer eteric Seamănă a Guzmania Care vrea să crească Sub geana mea înlăcrimata Alungând spaima și mânia Înălțându-se mai mult, eliberată. Mi s-a făcut sete Și-mi vine să urlu a voința Am nevoie să mă revolt, Să prind curaj, să lupt, Vreau biruință ! Să sparg cercul frustrărilor În care ieri m-a aruncat Pe motiv că, Am așezat iubirea și îngăduința Mai presus de ură și ipocrizie Dă-mi Doamne revolta, Să strivesc întunericul pe vecie! Mii de bucăți să țâșnească Precum artificiile În nopțile de trecere dintre ani Să se facă lumină Cu forme de răsărituri și apusuri, Cu ploi de stele căzătoare! Să-alerg bucuroasă pe câmpuri Cu brațele deschise spre soare Să-mi fac cunună din toate Pe care să le port agățate. Sunt vie și dezinvoltă, Am mare nevoie De-o aprigă revoltă!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy